Pozele nu se sterg

Chiar daca iti place o poza sau nu, nu trebuie stearsa. Pozele se pastreaza pentru ca reprezinta momente care nu se mai intorc.

Published with Blogger-droid v2.0.2

Tot timpul trebuie sa te gandesti la ce ai, nu la ce nu ai

Pentru ca numai asa te vei simti implinit, vei aprecia ce ai, si vei atrage catre tine ceea ce iti doresti.

Published with Blogger-droid v2.0.2

Short animation Partly Cloudy

Tot timpul am urmarit cu placere si zambet animatiile celor de la Pixar.
Mi se pare animatiile cele mai placute pentru ochi de copii, mici sau mari. Foarte usor de urmarit, foarte calde si linistitoare.

In clasamentul meu conduce detasat animatia cu norisorul care creaza numai monstruleti pentru saraca barza care ramane fara pene:

Foarte amuzante sunt si: Geri's Game, Bad Eggs, Birds sau Tennis Comercial

Enjoy :))

Moby & Wait for me Video competition

De ceva timp ascult Moby, asa, canale dupa canale.

Si am gasit o chestie faina, ca undeva si candva in anul trecut, Moby a facut un concurs pentru cel mai bun clip la melodia lui Wait for me.

Foarte interesante si clipurile finaliste: http://www.moby.com/journal/2010-04-19/wait-for-me-video-competition-winners-an.html

Insa, dupa cum Moby a obisnuit cu un stil aparte (de muzica & video) era de asteptat ceea ce a ales, il reprezinta.

Mie imi place foarte tare si Locul 3, desi nu este tocmai stilul lui. Insa tandretea clipului armonizata cu melodia in sine ar fi putut trece putin peste stil. Parerea mea.

In arta totul este posibil

Imi faceam griji ca nu desenez drept sau simetric sau real. Insa cine poate sa raporteze si la ce? Pana la urma, arta in sine permite orice fel de exprimare: nici una nu-i mai buna sau mai proasta ca alta. Nimic nu e anormal, ciudat sau prost.

Pentru ca si oamenii care danseaza asa cum simt ei sa o faca, danseaza bine. Cei care vor sa cante la pian, fara sa stie cum se face, canta bine. Si cei care scriu versuri cu rima sau nu, o fac bine. Pentru ca fac ceea ce simt, cum simt.

Deci, in arta orice este posibil. Iar exprimarea in sine este o arta, indiferent de forma in care o imbraci.

Published with Blogger-droid v2.0.2

Interviu Andrei Serban (regizor)

Am urmarit un interviu cu Andrei Serban din care am spicuit 2 idei interesante:

- oamenii vin la teatru cu mastile lor din ziua respectiva: griji, tristete, stres, preocupari... Cei din teatru fac tot posibilul pentru asteptarea ca oamenii sa plece de acolo cu zambet, cu sufletul plin, cu ganduri si amintiri frumoase.

- oamenii sunt marionetele lui Dumnezeu. Sunt legati prin sfori invizibile de energie de degetele lui Dumnezeu.

Published with Blogger-droid v2.0.2

The Courios Case of Benjamin Button sau un fel de love stage

Ma gandesc intens dupa ce am revazut filmul (a 3-a oara) daca alaturi de celalalt poti juca pe un love stage precum cea din film?! Daca poti trai fiecare zi speciala, niciuna la fel: sa iei picnicul pe salteaua din sufragerie, unde dormi si unde traiesti. Sa te joci cu tot ce prinzi si sa iei in joaca chiar si momentele grele. Sa traiesti intensitatea sentimentelor in cele mai nevazute moduri, sa iubesti pana la sacrificiul personal. Sa fii atat de puternic incat sa accepti neobisnuitul din persoana cealalta. Sa iti doresti de la fiecare zi mai mult langa el: mai multe trairi, mai multe situatii, mai multe sentimente.

Cu siguranta exista astfel de povesti si cu siguranta merita sa iti cheltuiesti atata timp cat este necesar pentru a le trai.

Life balance: body & mind

Cum incerc sa am o viata sanatoasa si echilibrata? Pai cred ca sunt necesare doua perspective: body & mind.

De bady nu prea ma ocup cum ar trebui, recunosc, insa fac pasi mici spre asta. Acestia sunt:

1. Minim doua ceaiuri pe zi.

2. Pe cat se poate de putina Cola & alte sucuri de genul (la mine acasa nu cumpar niciodata suc, prefer un ceai sau un lapte).

3. Apa. Cam greu cu apa pentru ca nu prea mi-e sete. Si cand nu iti este nu bei. Insa la serviciu imi pun intr-o sticluta de 0.5 ca sa vad cat beau. Uneori o beau pe toata, alteori uit chiar ca exista pe birou.

4. Manacare. Nu stiu cum se face insa la serviciu mananc foarte ordonat: ce trebuie, chiar daca nu imi place enorm (de ex. spanac care nu imi place insa ii stiu beneficiile=il mananc). In rest sunt cam dezastru, mananc ce nu trebuie sau mai mult decat am nevoie, daca am prin preajma. Insa lucram si la acest aspect.

5. Cateva suplimente naturale: am primi de curand de la Herbalife un supliment de baut pentru un corp sanatos. Mai iau si un Liv 32 pentru ficatul meu ostenit cateodata sau niste vitamine iarna.

6. New entry: masaj. Se incadreaza si la categoria body insa cel mai mult la mind. Prin masaj iti relaxezi corpul, il ajuti sa se detensioneze.

7. Creme & stuff de calitate. Pentru ca am incredere in apele termale si in alte chestii de genul.

8. Somn. Cand am timp il dorm, cand nu imi asum acest lucru. Daca nu am nimic de facut, telefonul silent, draperiile trase si la somn. Daca am lucruri importante, nu le prapadesc cu somn.

9. Sport? Hmmm...aici stau foarte prost. In afara de putin ski si de niste plimbari cu bicicleta nu prea ma incadrez. Insa este pe lista de To do.

10. Mers la doctor din cand in cand, in limitele nornalitatii, si acolo unde se cer vizite cu o anumita frecventa. Si ascultat sfaturile doctorului pentru ca m-am convins singura ca nu le stiu eu mai bine ca el :))

De mind insa ma ocup mai mult, poate si pentru ca efectele sunt vizibile in timp scurt:

1. Invatat. Daca am ocazia sa invat ceva nou nu fug de asta. Chiar daca imi solicita atentie , energie si timp.

2. Cunoscut: caut sa cunosc cat mai mult si mai multe din cunoscutul si necunoscutul care ma inconjoara. Nu sunt sceptica la nimic si astept sa cunosc pana sa imi fac o parere.

3. Activitati. Ma "bag" in activitati noi, tot legate de tema cunoasterii: de chestii si de oameni interesanti.

4. Relaxat. Ma relaxez cu ceea ce stiu ca ma relaxeaza, atunci cand sunt incordata sau stresata sau epuizata. Creez chestii la care ma pricep: de la pictat pietre la cadouri hand-made.

5. Citit. Citesc de cate ori prind ocazia si am timp. Citesc chestii pe net, trec dintr-una in alta, cu interes si atentie.

6. Prieteni. Imi petrec cu prietenii timp, sau macar ma gandesc la ei. Le dau fiecaruia importanta necesara.

7. Muzica. Ascult muzica non-stop, pana chiar si in somn. Am gasit niste muzica de adormit, cu sunete din natura, care contribuie la un somn bun.

8. Vise. Visez cat pot de mult si depasesc in visele mele granitele normalului si ale cunoscutului.

9. Filme. Ma uit la cateva seriale, care ma amuza sau ma relaxeaza prin deconectare de viata reala. Traiesc cu personajele cat pot, si obtin un sentiment foarte interesant.

10. Ras si distractie. Rad de cate ori am ocazia si nu ratez distractiile ce imi ies in cale.

Published with Blogger-droid v2.0.2

Cristina

Am mai multe prietene, care mai de care mai minunata si mai interesanta. Si cativa prieteni, si ei minunati si interesanti:)

In afara faptului ca este minunata, Cristina este si speciala. Este o fetita care aduce inspiratie, care te ameteste cu rabdarea si calmul ei. Cristinei ii place sa asculte si sa impartasasca din secretele ei. Este blanda, gingasa, calda. Iti vine sa o mangai si sa o pupi incontinuu.

Cristina este si inteleapta si serioasa cand trebuie. Cand nu trebuie este un copil mare, care se alinta si care si-a pastrat sufletul curat.

Din pacate nu reusim tot timpul sa ne vedem sau sa vorbim la telefon. Cu toate acestea, Cristina imi vine in minte si ii transmit gandurile mele (care sunt sigura ca ajung la ea pe calea gandurilor).

M-am indragostit de Cristina pas cu pas, insa de fermecat m-a fermecat din prima clipa. Si nu are cum sa nu-mi fie draga, oricand, oricat de rar ne vedem si in orice colt al lumii am fi.

Pentru ca este Craciunul, o sarbatoare care ma inspira sa fac cadouri oamenilor speciali ai vietii mele, si pentru ca vreau sa ii marturiesc in scris si pe vecie ce simt pentru ea, acest post va ateriza direct pe wall-ul...Cristinei:)

Published with Blogger-droid v2.0.2

Ghid de impodobit bradul

Bardul de Craciun pe care il vei avea in casa trebuie sa fie cel mai frumos brad din oras:)

Bineee...l-am gasit, cu bratele dese si cu degetele multe si verzi (adica ace). Acum trebuie sa ne gandim cum sa il imbracam.

Pai, trebuie sa ii alegem niste hainute nu prea colorate, ca sa nu ajunga, cum se spune, ca un brad de Craciun. Am ales 3 culori intr-o combinatie mai putin clasica: mov, albastru si argintiu. Si sa incepeeem.

Luminitele albastre. Curg din varf, catre picioarele bradului, precum un firicel de apa. Apoi se pun globurile: cele mici mai in varf, cele mari mai la picioare. Culorile se pun aleatoriu, bradul nu trebuie sa arate chiar ca o vitrina atent aranjata. Desigur ca exista si globuri&accesorii exceptie cromatica: un glob Mos Craciun, un glob de sticla de cand eram mici, cativa clopotei mici si aurii. Beteala. Argintie. Beteala nu trebuie sa curga de la un rand la altul ci trebuie sa fie precum o zapada ondulata pe fiecare rand de crengute. Mai avem si niste margele mov care se aseaza precum margelele la gatul unei doamne, intre doua crengute, numai in partea de sus a bradului. Si desi nu prea sunt de acord, Eli isi doreste si dulciuri, adica bomboane, pentru ca spune ca bradul fara bomboane nu mai este dulce.

Apoi, sub brad un cadou primit de la un Mos din lumea reala, 2 felicitari hand-made, un mos Craciun agatat de balustrada, 2 reni sclipiciosi de usa de la frigider, o soseta de cadouri de manerul clantei si gata.

Ne asezam la masa, bem un ceai, aprindem o steluta-artificie care miroase a copilarie si il asteptam. Mai avem o noapte si o zi, insa stiu ca merita asteptarea, pentru ca va veni cand nu stim, pentru ca ne va surprinde ca in fiecare an. Si sunt convinsa ca atunci cand voi avea 50 de ani Mos Craciun ma va vizita si imi va lasa pe furis cadouri sub brad. Pentru ca? MOS CRACIUN EXISTA!

Published with Blogger-droid v2.0.2

Budhha Bar

Watch "Sacral Nirvana - Oliver Shanti japan" on YouTube

Melodia mea preferata de la Budhha Bar. O ascult de cand am descoperit Budhha Bar si nu am gasit inca o alta melodie "mai" preferata.

Melodia aceasta imi suna a Paradis. Ma gandeasc ca daca voi ajunge acolo, in difuzoare, o voi auzi. Mai mult de atat, sunt si niste voci suave de ingerite, pe fundal.

Melodia aceasta ma umple si ma degajaza total. Ma tratez cu ea pentru nesomn, o pun in casti si o ascult pana ma dor urechile pentru ca m-am asezat peste ele.

Melodia aceasta are si un mesaj. Iar cel care il citeste are vocea unui God. Si il ascult de fiecare data cu interes si clipesc din ochi aprobativ.

Si voi continua sa ma relaxez prin aceasta melodie pentru ca imi transmite perfecta stare de liniste.

Published with Blogger-droid v2.0.2

Facebook

Ma nauceste tehnologia care avanseaza mai repede decat pot sa gandesc. Si desigur ca, ma prinde si captiveaza ca pe orice fiinta umana, in fata minunilor nemaivazute. Si da, imi vine sa aflu mai multe, sa descopar mai tare si sa ma minunez de cate lucruri poti face: platforme complexe, socializari sub diferite forme, sincronizari nebanuite. Cu siguranta ca trebuie sa ii tii pasul, pentru ca nu poti sa traiesti asa necunoscator. Trebuie sa te upgradezi cu ce e nou.

Si pe mine m-a prins Facebook-ul la un moment dat, mai mult din motive demonstrative. Sa se vada ce fac, ce pot face si ce voi face. Insa acesta este alt subiect. Pana cand a ajuns sa ma enerveze, pentru ca am simtit ca mi-a invadat viata de tot, ca toata lumea are acces la mine si la ce se intampla cu mine. Pana la urma, de ce trebuie sa stie si fostul coleg de la fostul job, cu care nu am mai vorbit de mii de ani, unde imi petrec weekendul si cu cine?!

Ma uitam pe o pagina de Facebook cu poze din timpul Revolutiei, unde erau surprinse momente dramatice sau imagini ingrozitoare iar "utilizatorii" dadusera Like acelor poze. My god! cum poate sa "Iti placa" o poza cu oameni sfartecati, in cosciuge?! Pozele de genul acesta sunt facute sa treci prin ele si sa pleci de acolo. Sau cred ca gasesc eu prea multe semnificatii butoanelor....

Insa ce se intampla cu tandretea, candoarea, mangaierile, simtirile? Trist, dar cel mai probabil le vom gasi si lor niste butoane...Vom deveni niste Tamagotchi.

Astfel ca m-am decis sa imi personalizez Facebook-ul maxim si sa las acces la ce vreau eu, cui vreau eu. Si in rest sa nu uit sa traiesc sentimente umane intr-o lume sufocata de tehnologie.

Nici o asteptare

Oamenilor le este greu sa inteleaga ca poti face lucruri pentru ei, absolut dezinteresat, fara a cauta vreun beneficiu sau fara a astepta ceva in schimb. Se mira, se sperie, se astept sa incepi sa le ceri, sa uita crucis la tine.

Am cunoscut cativa oameni de genul acesta si am chiar unul acasa. De la care am invatat ca trebuie sa iti faci prieteni pe cei care iti vor raul, ca trebuie sa ajuti neconditionat. Interesant este ca invatarea nu s-a petrecut asa ca o predica: "fata tatii, trebuie sa faci asta si asta si asta..." ci am observat comportamentele acestea ale lui, m-au atras si m-au incantat. Apoi cu timpul, am inceput sa ma transform.

Imi place senzatia pe care ti-o da acest gen de comportament, imi place sa impart cu ceilati ceea ce stiu, imi place sa le fiu de folos. Pentru ca eu nu traiesc singular, numai cu mine, ci traiesc cu ceilalti, oricine ar fi ei: familie, prieteni, colegi, oamenii de pe strada.

Probabil ca am fost receptiva la invatarea acestui comportament pentru ca si mie imi place ca ceilati sa se comporte asa, cu mine. Cu siguranta insa, daca nu se intampla sa primesc astfel de lucruri, nu judec si nu critic pentru ca stiu ca fiecare om are stilul lui particular.

Asa ca, nici o asteptare poate fi un motto pentru a face lucruri frumoase pentru cei din jur :)

 

Mai presus de cuvinte

Ce este mai departe de cuvinte? Mai sus, dupa ele, in spatele lor? Ce au ele in spate si pe ce se bazeaza? Ce le ridica, le face sa iasa, ce le da tonalitate?

Mi-a povestit cineva ca a avut ocazia sa comunice mai presus de cuvinte. Sa nu aiba o limba comuna sau cunoscuta cu celalalt si sa comunice totusi maxim: fara cuvinte! Sa se aseze la masa, sa ia cina alaturi de omul fara cuvinte si sa comunice, sa transmita, sa ajunga. Wow, am zis!

Mai presus de cuvinte sunt trairile. De diferite feluri. De diferite intensitati. Care se transmit pe calea undelor sau a vantului... Care nu au nevoie de cuvinte pentru a fi descrise, transmise si simtite. Trairile emana energie. Trairile ajung acolo unde trebuie, pentru cine are pieptul deschis sa le primeasca.

Published with Blogger-droid v2.0.2

La sfarsitul zilei

Cel mai important este sfarsitul zilei: unde te aflii, cum stai cu constiinta, ce ai invatat nou, ce ai cunoscut, si restul de lucruri pe care le poti numara, intr-un fel.

Daca sfarsitul zile iti aduce un sentiment de multumire pentru ceea ce ai fost sau facut in ziua in care s-a incheiat atunci poti marca cumva ziua respectiva. Este un upgrade. Daca sfarsitul zile nu iti creaza nici un sentiment, ar trebui sa te mai gandesti putin asupra zilei peste care ai trecut indiferent.

Sfarsitul zilei este precum sfarsitul unei carti sau al unui film. Trebuie sa ii cauti semnificatia si trebuie sa aiba un deznodamant (deznodamant = concluzii asupra evenimentelor care s-au petrecut in intervalul de timp zi). Si sa il evaluezi pentru a putea incepe o noua carte, a doua zi. Cu alte intrigi, personaje si evenimente. Pentru ca fiecare zi este unica si speciala, si trebuie privita ca pe un moment care nu se mai intoarce, nu precum o piesa dintr-un lung sir de zile la fel: zile de iarna, de vara, de tristete, de munca, de vacanta, de iubire.

My flower

Niciodata nu am avut grija de flori, in ghiveci, in apa, sau de care or mai fi ele.

Chiar am avut o floare la un momentdat pe care am omorat-o cu privirea, fara sa ii mai pun apa. Nu vroiam sa imi amintesc de cel care mi-a daruit-o si pentru ca nici nu puteam sa o arunc nu am mai udat-o. Pana la moarte.

Am primit acum 2 ani de la colegi o floare in ghiveci. Este o floare care infloreste de Craciun cica, insa in primi ei doi Craciuni nici ca a inflorit.

Nu am iubit-o niciodata prea tare pentru ca imi sololicita atentie prea multa. Si grija. Pentru ca stiu ca pe flori trebuie sa le alinti si sa le vorbesti. Nu am timp eu de asta, mi-am zis. Insa nici nu am urat-o, ca pe prima floare din viata mea.

Am revazut la un momentdat Leon, si mi s-a parut suuuper relatia pe care o avea personajul cu floarea lui. Mi-am zis atunci ca voi avea mai multa grija de floarea mea, ca va fi o floare speciala. Nici asta nu am facut.

De curand mi-am cumparat draperii maro, prin care nu patrunde pic de lumina. Sa dorm in liniste si intuneric. Desigur ca la mine in camera zici ca este noapte chiar si in miezul zilei. Atunci mi-am pus problema: ce fac cu floarea, pentru ca ei ii trebuie lumina?! Simplu: am ascuns-o dupa draperie.

Dupa ce ca uitam sa o ud cu privirea la ea, acum lucrurile au stat si mai rau: am uitat de tot de ea. Insa intr-o zi imi amintresc ca am o floare, ma uit dupa draperie si raman socata: floarea mea a facut un boboc!

M-am simtit prost fata de ea pentru ca saraca, nu a tinut cont ca nu primeste iubire, atentie, apa si si-a vazut de viata ei. Mai mult de atat, chiar cred ca a l-a facut ca sa-mi atraga atentia si sa imi arate lipsa de iubire pe care o are si indiferenta mea la aceasta. Good lesson Flower!

Published with Blogger-droid v2.0.1

Chakra in my life

Am invatat de curand despre Chakra. Initial m-am simtit prost (sau proasta) ca nu auzisem despre acest subiect. Am facut un scurt sondaj in randul oamenilor pe care ii cunosc si ale caror pareri pot fi relevante si am vazut ca nu sunt singura care nu cunoaste subiectul :) Am continuat sa nu ma mai simt prost si am inceput sa ma informez.

Am descoperit un test interesant prin care poti vedea care Chakre (daca asa se zice in romana) iti sunt deschis, inchise, partial deschise, etc. Plus ca exista si exercitii prin care ti le poti deschide pe toate, pentru echilibru. (next steps...:D)

Dupa toate aceste demersuri, pe cand m-am pus in masina ca sa plec la drum am ales un cd din cele cateva pe care le am. Stiam ca sunt cd-uri cu muzica de relaxare, tocmai potrivita in acest context. Aleg unul care, guess what: se numea chiar Chakra!!! Este un cd pe care l-am cumparat anul trecut pentru ca arata frumos carcasa si l-am ascultat de putine ori.

Acest moment m-a surprins si m-a facut sa realizez ca fapte din trecut previzioneaza momente din viitor. Ca eu am cumparat un cd fara sa-i dau mare importanta subiectului iar acum ajung sa aflu ceva nou, fix despre respectivul subiect. Si ca exista atatea corelatii in noi si in jurul nostru pe care ar trebui sa le vedem si sa le intelegem.

Deci, sa nu imi spuna nimeni ca lucrurile se petrec intamplator....

Published with Blogger-droid v2.0.1

The Ring (2002)

Am discutat acum cateva seri despre cel mai de groaza film de groaza. Pentru mine a fost The Ring.

Cel mai interesant la filmul acesta este faptul ca m-a marcat in special povestea din spatele povestii. Nici nu-mi mai aduceam bine aminte intriga filmului ("7 daaays...") insa pe Sammara si povestea ei nu am uitat-o nici o clipa.

M-am pus aseara la re-vizionat filmul, in momentul perfect ales: 2.30 a.m. In afara faptului ca al meu brother incerca sa scada intensitatea filmului prin vorbit continuu, revizionarea nu a fost asa cum ma asteptam. Suspansul exista insa mai putin intens, povestea oamenilor care mor pe rand nu prea m-a prins, insa Sammara nu mi-e inca draga. Cred ca thriller-ele care au personaje principale copii ma vor inspaimanta oricand. Vreau sa ajung la faptul ca nu am ajuns sa ma sperii precum imi imaginam. Probabil ca prima impresie asupra unui astfel de film este mai intensa decat a doua. La a doua vizionare esti mai analitic, vezi mai multe simboluri, faci mai multe conexiuni intre scene. Plus ca suspansul scade in intensitate deoarece deja stii ce urmeaza.

Cu toate acestea modalitatea prin care regizorului a transmis suspansului este foarte interesanta. Mai mult de atat subscriu unei pareri despre film: daca in alte thrillere iti este greu sa te imaginezi in mijlocul peisajului, in The ring este foarte simplu. Totul se intampla la televizor: filmuletul care aduce moartea este vazut de personaje la televizor, o musca sta pe ecranul unui televizor, Sammara iese din televizor catre tine. Deci televizorul este legatura intre filmul propriu-zis si tine, intre fictiunea filmului si realitatea ta. Interesant...

Published with Blogger-droid v2.0.1

Equilibrum

In tot ce traim, percepem, vedem, simtim exista o balanta. De aceea lucrurile pot fi dezechilibrate pentru ca un taler atarna mai mult de cat celalalt. Daca poti scadea greutatea celui care atarna mai greu il poti ajuta pe celalat sa coboare catre mediana. Cand reusesti sa controlezi talerele aduci echilibru. Cum actionezi, in ce simti sau in ce crezi.

Echilibrul este linia linistei si a armoniei.

Echilibrarea vietii iti aduce fericire.

Published with Blogger-droid v2.0.1

Pentru ca urasc banalul si ce "este normal". Pentru special!

Ne traim viata liniar. Am putea insa sa o traim in zig-zag. Eu ies insa din rand si ajung sa adun pe langa mine oameni care de care mai speciali si mai deosebiti. Pentru ca am crescut intr-un mediu special, pentru ca am actinat mereu altfel decat "the others".

Era sa devin un om banal. Am fost pe marginea unui peisaj care m-a furat si care m-a pacalit, desi nu am fost pe deplin in. Din comoditate si superficialitate. Mi-am propus insa sa nu ma mai las furata de peisaje si sa nu mai stau in umbra lor.

Cine poate judeca cel mai bine ce "este normal"? Numai tu. Normalitatea ta poate fi nebunie pentru altii, inconstienta sau ciudatenie. Insa traim cu noi in primul rand si apoi cu ceilalti.

Asa ca: Special = diferit de banal & normal.

Published with Blogger-droid v2.0.1

Fericirea in rate, pe termen lung, pentru nevoi personale

O gasesti unde nu te astepti. De fapt acolo trebuie sa o si cauti.

Mai intai de toate iti faci planul de economisire: nu trebuie sa cheltui mult ca sa ai ceva frumos plus ca nu trebuie sa iti cumperi ce au ceilalti.

Fericirea este pe toate drumurile, precum bancile la parterul blocurilor. Trebuie mai intai sa te asezi putin, sa gandesti la ea si la ce inseamna. Este un lucru pe care il au cu totii, difuzat insa in actiuni diferite. Insa il poti avea din fapte mici si neinsemnate, daca le lasi sa te bucure. Sau din momente banale daca le vezi frumusetea.

Fericirea poate fi gasita intr-o imbratisare sau intr-o cafea bauta pe o terasa insorita. Numai ca trebuie sa fii capabil sa o vezi.

In general ne gandim ca numai anumite actiuni, statut, deecizii ne pot aduce fericire. In particular, pentru ca nu pot gandi in generalul majoritatii, consider ca cele mai nesemnificative momente iti pot aduce starea mult dorita a Fericirii.

Cu totii ar trebui sa avem capacitatea de apreciere a momentului si de savurare a deliciului pe care ti-l poate oferi.

De ce trebuie sa fiu un om de rand ca sa ma simt fericita? Prefer sa fiu pe langa rand si sa imi savurez in liniste momentele de fericire.

Published with Blogger-droid v2.0.1

Viata este facuta pentru...

                       ...a fi traita din curiozitate, 

                                 

            cu imaginatie,

                           cu noutate,

 dozata prin limitele personale, 

                              cu actiuni pe care sa nu le regreti mai tarziu.

Cu metrou la 16 si la 25

Alerg sa prind tramvaiul 21 pe care il vad de cum am dat coltul blocului. Am uitat iar sa imi iau bilet, oricum nu mai am timp. Imi bag in buzunarul de la piept telefonul meu de pret Nokia 1310, varianta fara antena. Ajung la metrou, dupa ce scap cu inima stransa de controlorii care, in mintea mea naiva, ar fi dispusi sa imi confiste telefonul contra calatoriei fara bilet. Comoara mea de pret.
Ajung la statia de metrou Romana. E ora cand studentii de la ASE aglomereaza peronul ptr ca au terminat cursurile. Si grijile. Ma uit cu nostalgie la ei dorindu-mi din nou vremurile acelea.
Ajung la liceu. Pe drum grabesc pasul ptr ca iar am intarziat la matematica. Dupa ce ca nu imi place ora...
Ma trezesc in graba. Am de terminat un task ce necesita cea mai mare atentie, altfel jumatate din firma ma va "contacta". Imi beau cafeaua, imi limpezesc mintea de orice si go...
Si iar am ajuns in metrou. Dupa 3 luni de la ultima calatorie sau dupa 7 ani de la terminarea liceului. Metroul m-a dus din Colentina la liceu, de la birou in Pantelimon, de la facultate la intalnire, de la conferinte la shopping. In metrou am trait momentele zilei care incepe sau care se termina cu griji mai mici sau mai mari.
Diferenta este ca acum imi cumpar singura cartelele si ca nu imi mai permit sa am grija doar de controlori, ore de ajuns la scoala sau examenul ce urmeaza.
Sau...?!

Published with Blogger-droid v1.6.8

Bath versus Live

Ma afund in cada plina cu apa fiarta. La fel intru si in problemele vietii mele: cu indrazneala, desi stiu ca ma vor frige, de parca imi place.
Astept sa mi se increteasca pielea ca sa imi aduc aminte sa ies. La fel si in situatiile prin care trec, de multe ori constient: astept sa primesc semnale de la ele, ca sa ies.
Imi desfac parul si ma scufund sub apa. Stau acolo cateva secunde, ma relaxez. La fel si in momentele aglomerate ale vietii mele. Caut sa ma adancesc in ganduri care ma destind si ma bucura.
Imi descalcesc parul incurcat, trecandu-mi degetele prin el. La fel si cu problemele care ma navalesc: le  descurc rand pe rand, cu mainile mele, pana cand devin drepte si fine.
Ies din cada si ma intind in pat. Ma relaxez. La fel si cu timpurile care imi agita prea mult viata. Ma asez unde imi este liniste.

Pasiuni

Pasiunile oamenilor din jurul meu: desen, Forex, motoare, clubbing, bicicleta, citit, fitness, pictura, ascultat oamenii, moda, blog, muzica, descoperirea de sine, IT, locuinta, job, calatorit, gatit, ski, interpretat actiunile oamenilor, filme&seriale, crescut copil, masini, cheltuit banii aiurea, etc.
Pasiunile mele: nenumarate. Pentru ca ma plictisesc sa am numai o pasiune in viata:))

Published with Blogger-droid v1.6.8

Somn

Am descoperit, in urma unei discutii, ce perceptie am asupra somnului.

Ce este somnul? Somnul, element vital de altfel, este energizantul vietii. Sau catalizatorul, cel care face lucrurile sa se lege intre ele: noapte de zi, starea de somn cu cea de odihna, etc. Daca nu dormi, se intampla ca efectele sa fie vizibile in starea ta generala de bine, care se poate transforma in stare de nebine (testat!).
Sunt momente in care ai ceva de facut insa alegi sa dormi decat sa te ridici si sa pleci. Pentru ca preferi confortul pe care il ofera somnul, asupra starii in care te trezesti. Apoi, dupa ce te-ai trezit, te-ai simtit bine ca ti-e bine, apare regretul ca nu ai ales sa te trezesti si ca ai ratat un lucru de facut. Cand esti intr-o vacanta te gandesti ca este pacat sa cheltui timpul scurt pe care il ai la dispozitie dormindu-l. Dupa ce ca este limitat il mai scurtezi si prin somn?!

Sau, exista momente in care nu te mai intereseaza daca este zi sau noapte, weekend sau zi de lucru si iti doresti sa dormi. Indiferet. Iti doresti somnul pentru a te desprinde de lumea reala, pentru a uita de tine si pentru posibilitatea de-a visa ce vrei. Din pacate acest somn este greu de intamplat uneori, datorita granitelor sociale in care ne incadram (cum ar fi sa te pui la somn in mijlocul unei zi de lucru sau in timp ce calatoresti cu metroul?).

Insa mai presus de toate, oricum l-ai percepe pe acest elemet al vietii tale, este parte din tine si trebuie adaptat contextului: taiandu-i picioarele sau punandu-i niste pantofi cu toc!

Amar

Cu gust amar spun ca este trist cum sunt uitate unele lucruri. Cum oameni pentru care ai fost important isi sterg memoria imediat ce ai iesit din viata lor.

Cu zambet trist ma gandesc ca nu as putea sa uit niciodata lucruri marunte care au fost lucruri mari la un moment dat, in viata mea.

Cu speranta ma gandesc ca voi cauta sa nu mai intalnesc astfel de oameni.

Cercuri

Cerc = oameni, situatii
Viata este compusa din oameni si din situatii. Cand mai multi oameni actioneaza la un loc inseamna ca se afla intr-un cerc. Cand tu te gasesti intr-o situatie inseamna ca te aflii intr-un cerc.

Lucrurile sunt subiective din interiorul cercului. Trebuie sa iesi putin din el ca sa gandesti cu mintea nu cu ceea ce simti. De multe ori acceptam niste cercuri din motive care nu ne caracterizeaza, sau din convenienta. De ce? De teama sau pentru imagine sau de curiozitate sau de...etc.

Daca cercul in care te gasesti nu ti-e potrivit (este prea mare, sau prea mic, sau prea strans, sau prea larg...) atunci trebuie sa iesi, cu atitudine fata de el. Nu il poti lasa sa te constranga pentru ca ceva se va intoarce impotriva ta.

Ma uit sa imi recunosc cercurile. Sa le cunosc, de fapt. Pe toate cele care nu-mi mai vin, le voi arunca la gunoi!

Published with Blogger-droid v1.6.8

Pe unde vin acasa

Ma intorc catre casa din doua parti ale intersectiei in care locuiesc: dintr-o parte vin de la serviciu, din cealalta vin din oras. Tot timpul aceleasi. Si atunci cand plec de acasa, folosesc aceleasi colturi de intersectie.

Astazi m-am intors acasa pe jos, insa dintr-o alta parte a intersectiei, decat cele cu care eram obisnuita. Am privit in stanga si in dreapta si mi s-a parut ca totul arata mai bine de aici. Chiar ma gandeam ca daca as locui in blocul de pe partea respectiva as privi cu alti ochi zona in care stau.

In momentul in care schimb coltul intersectiei abordarea este alta. La fel si cu oamenii sau cu situatiile cu care te intalnesti. Daca ii privesti din alt unghi, nu direct, din fata, cred ca ii vei vedea altfel. Sau ii vei intelege mai bine. Daca intorci o problema cu alt colt catre tine, cred ca vei gasi mai usor calea de rezolvare. Ai putea sa o vezi 3D.

Le urmatoarea iesire in intersectie voi privi lucrurile ca si cum sunt pe partea necunoscuta. Imi voi imagina blocul din spatele meu, ca si cum l-as privi din fata. La urmatoarele confruntari cu oamenii voi privi prin ei, prin prisma trecutului lor dar si a viitorului pe care si-l doresc. In urmataorele situatii in care voi fi pusa voi schimba foaia cu susul in jos, voi citi invers si voi concluziona cum nu ma gandeam.

Heart of Gold

                                         Ce dimineata! Ce melodie! ...

Despre zodii

Imi place enorm sa cunosc oameni, si imi place si mai mult sa aflu ce zodie sunt. Printre primele lucruri pe care vreau sa le aflu despre ei.

Nu citesc prea mult despre caracteristicile zodiilor insa le citesc din oamenii pe care ii observ. Este un exercitiu minunat de atentie. Sa le studiezi comportamentul, sa le vezi reactiile si de multe ori sa le anticipezi anumite miscari.

Imi doresc sa cunosc atati oameni cat sa imi acopar toate zodiile. Si imi mai doresc sa ajug sa recunosc din ce zodie face parte un om nou, mi-ar conferi o mare satisfactie.

Unclassified

Exista momente in viata care creaza dezechilibru total: ce iti place parca nu iti place asa mult, ce crezi este contrar cu ceea ce alegi, ce vrei nu vrei de fapt and so on...
Inainte de moment, daca te-ai fi gandit la el ai fi zis ca nu e mare lucru. Nimic nu poate fi prea rau. De obicei momentele de genul acesta vin cand nu te astepti si de la cine nu crezi. Dupa moment gasesti in preajma pe cine nu te gandeai si nici asteptai.

Mi se pare foarte interesant sa analizezi si sa diseci milimetric ce se intampla in viata ta dar si in a celorlalti. Asta presupune sa ai un bisturiu ascutit, rece si o privire iscusita.
Inseamna ca nu treci prina viata ca gasca, ci ca lebada :)

Published with Blogger-droid v1.6.8

Atentie vs nonatentie

Exista oameni - atentie si oameni - nonatentie. Primii functioneaza bagati in seama, ceilalti neglijati.
Oamenii - atentie au nevoie sa fie alintati, intrebati, cautati si ascultati. Cer din priviri mangaieri si intrebari. Functioneaza cu vorbe bune aduse cand nu se asteapta. Le plac discutiile despre ei, "iscodeala" vietii lor si a planurilor pe care le au. Au nevoie sa auda, chiar daca nu tot timpul exista substrat. Vor sa fie intrebati si simt sa fie ravasiti de intrebari. Oamenii - atentie cauta sa primeasca ceva, de la ceilalti. Acest lucru ii tine interesati.

Oamenii nonatentie. Sunt aceia care traiesc cu dramul de indiferenta. Sau de nebagare in seama. Care se simt importanti pentru ca nu sunt intrebati. Carora le cresc aripi cand se misca liber, fara sa fie coplesiti. Cei care se bucura maxim de atentia minima primita, deoarece o considera mai intensa. Acestia chiar se plictisesc sa fie tot timpul cautati si intrebati pentru ca vad in acest lucru o incalcare de teritoriu.
Pe acest pamant umbla liber ambele tipuri de oameni. Atunci cand se intalnesc si sunt din parti diferite ies scantei.

Morala mea clasica de final este sa te cunosti si sa incerci sa ii cunosti pe ceilalti. Sa vezi de care parte sunt si sa te comporti pe masura asteptarilor lor, fara a uita insa de tine in vreo clipa.

Published with Blogger-droid v1.6.8

Extreme ways

Cateodata primim ce meritam. In functie de cum ne comportam. Pe masura a ceea ce facem.
Alte dati lucrurile vin peste noi cand nu ne asteptam, ne lovesc cand nu stim. Ne invaluiesc si ne incurca vietile. Chiar daca meritam sau nu.

Mie imi place sa duc trairile la extrem. Sa intind maxim corzile. Sa imi asum consecintele lor. Sa inteleg, sa invat si sa urc. Pentru ca numai asa pot avea o cadere dureroasa care va fi urmata de o revenire...mai sus decat unde eram...
Cel mai important este sa inveti. Sa nu treci peste lucruri fara sa le dai importanta. Sa asculti criticile si sa iti asumi faptele. Sa mergi mai departe peste toti bolovanii pe care ii ai de traversat: like a lady care isi controleaza mersul in Centrul Vechi, pe tocuri, prin gropile neasfaltate. Sa nu iti repeti greselile!
Si sa te inspiri! De la oameni, de la natura, de la animale, de la orice consideri ca iti poate aduce un dram de lumina. Sa urmaresti lucrurile, sa asculti povestile altora. Sa inveti din greselile lor. Sa te comporti precum natura in anumite stadii de transformare. Sa gandesti simplu precum puii de catel abia nascuti, cand se joaca. Sa analizezi, tot timpul. Sa asculti oamenii vorbind. Sa te joci si sa nu uiti ca esti copil cateodata.
Si desigur sa te cunosti. Altfel nu ai cum sa intelegi ce este cu tine si vei trai in voia vantului.

Puterea de care dispui asupra ta si asupra destinului lucrurilor care ti se ivesc este atat de aproape insa foarte putini stiu sa o cunoasca si sa o foloseasca. Eu inca o descopar si nu ma voi lasa pana nu o voi avea pe toata in mainile mele.

Toamna de care ma voi bucura

Povesteam acum ceva zile unor prietene ca toamna aceasta este prima toamna din viata mea de care ma voi bucura. Pana toamna aceasta, nu stiu exact din ce motive, nu m-a bucurat nicioadata toamna, ci mai mult: ma intrista moartea naturii, ma deprima ploaia rece si lipsa de soare.
 Cand venea, parca venea peste mine ca o furtuna de zapada. Ma izbea peste fata cu transformarea naturii si cu toate culorile ei. Nu am putut sa vad niciodata vre-o frumusete in copacii care mor, in florile care se usuca, in soarele caldut si rece, in ploaie.

Insa anul acesta, toamna aceasta mai exact vreau sa fie prima toamna care sa ma bucure. Sa ii vad si sa ii apreciez frumusetea. Sa imi bucure simturile si sa imi ameteasca mintea.

Am inceput sa fac acest lucru la care ma gandeam de ceva timp, inca de acum cateva zile cand ma intorceam acasa pe la 4-5 dupa-amiaza. Am realizat ca soarele incalzeste insa daca iti dorest umbra si racoare poti respira in spatele unui copac. Un fel de caldura recoroasa, care te lasa sa respiri.
Am continuat planul meu de-a ma bucura printr-o vizita la tara. Oricine trebuie, in toamna lui, sa miroasa strugurii, fructele si frunzele care incep sa se usuce. Iar tara este locul perfect. Si seara racoroasa care te imbie la somn trebuie cunoscuta putin pe afara, cu greierii.
Voi continua sa ma bucur pe la Bucuresti: pe strazi, prin parcuri si prin plimbarile cu masina, cu geamurile deschise & paru'n vant. 

Pana la urma ma intreb si acum: de ce am dat la o parte toamna? De ce oare nu m-am uitat mai adanc in ochii ei si nu am apreciat-o asa cum este ea? De ce nu i-am vazut frumusetea din partile urate sau triste pentru altii si pentru mine pana acum...
Pentru ca am avut ochii inchisi....

Cum sa privesti in departare ranjind

E interesant cum poti sa privesti in departare prin prizma a ceea ce ai in spate. Ce ai in spate este scara pentru locul unde vrei sa ajungi. Cateodata treptele sunt rupte alteori sunt ferme si solide, cateodata lipsesc de tot.
Important este sa iti faci legatura intre spatele si fata ta printr-o scare sau prin orice alt mijloc de legatura intre doua puncte. Pentru mine scara repezinta legatura intre pamant si cer.


Tot timpul trebuie sa privesti complexitatea scarii. Sa intelegi de ce a fost construita asa, cine i-a ales materialul, cati oameni au muncit sa o construiasca si de ce ai ajuns sa o cumperi.
Daca iti uiti scara pe undeva sau daca o vinzi inseamna ca nu ai invatat nimic. Nici daca o privesti gol, fara sa o intelegi nu esti demn de ea. Ea este a ta si trebuie sa ti-o asumi. Sa o iei acasa.

Mai tarziu scara iti va spune multe lucruri despre tine si despre ceilalti. Si tot asa. Vietile noastre sunt compuse din nenumarate scari, mai mici sau mai mari, intre pamant si ceeeer....

Published with Blogger-droid v1.6.8

Peste umar, in spate

Ma intorc in timp.
Sunt in clasa a 5 a sau a 6 a, nu mai stiu exact.
Sunt la munte, la petrecerea de sfarsit de an a colegilor mari, de clasa a 8 a. Imi pun colantii negrii de lycra si tricoul cu franjuri. Am un ruj rosu si o pudra de obraz furate de la mamaie. Si sunt in mijlocul petrecerii. Lumina difuza ma face sa disting greu fetele oamenilor insa inaltimea ii diferentiaza. Tot ce trece de 1.70  nu mai are varsta, sunt toti la fel: oameni mari. Un baiat inalt si cu o fata pe masura lui danseaza un blues. Cred ca era Cassablanca. Imi pare minunata aproprierea lor. Sunt lipiti unul de altul, aproape formeaza acelasi corp. El ii mangaie parul iar ea inchide ochii si viseaza. El o ridica in brate, picioarele ei nu mai ating pamantul. Deja se inalta amandoi, s-au desprins de podea. Imi zic in gandul meu de copil: aceasta este iubirea. Ma intorc acasa si visez.

Ma intorc in timp din nou. Caut sa inteleg si sa revad. Ajung sa imi explic si asociez momente si stari. Sunt un om mare acum. Vreau sa opresc timpul in loc si sa il deformez apoi dupa bunul meu plac. Vreau sa il curat de uratenii si sa il pastrez curat, asa, precum un vis frumos.
Sunt un om mare, stiu ce este iubirea si ma joc cu timpul. Pentru frumusetea lui.

Published with Blogger-droid v1.6.8

Vama mea

Vama trecea pe langa mine precum treceam si eu pe langa ea. Eram cam straine una de alta. O zaream in departare, cocotata pe un val, insa de neatins, ca doar nu stiu sa inot. Avea o fira agitata, plina de forfota si zumzete ametite. Se auzea vocea ei in surdina, undeva departe...
Incercam sa o ating, sa o iau de mana insa nu ajungeam deloc. Mana mea era prea scurta sau prea slaba sau lipsita de putere. Eram amortita.
Am incercat sa ii vorbesc, poate asa ajung la ea. Si m-a auzit, din departare. Si ne am imprietenit. Am discutat toata noaptea si ziua de dupa despre noi doua. Am ras de dramele vietii noastre si am plans de fericirea altora. Ne-am jucat cu mintile noastre si le am rasucit pe toate partile: una pe fata, doua pe dos...
Ne-am mai facut si cativa prieteni buni, unul mai remarcabil ca celalat. Unul dintre ei in mod special ne a umplut sufletul de ganduri si mintea de bucurii. I-am gasit noi un nume inventat: "V. dezinfectantul creierului si al sufletului". Cat despre celalalt pot sa spun ca ne-a adus revelatia si pacea necesara pentru a discuta lucid si in detaliu.
In cele din urma ne-am despartit. Am plecat fiecare pe drumul ei: ea pe stradutele prafuite, eu pe autostrada soarelui. De parca soarele meu este Bucurestiul, nu Vama.
Astept cu nerabdare ziua in care voi pleca iar sa o intalnesc. Acum va fi mai usor pentru ca suntem deja prietene. Ne vom regasi repede.

Vineri!

Published with Blogger-droid v1.6.8

Published with Blogger-droid v1.6.8

Vara fara mare

Vara fara mare este precum vara fara soare, as zice.
Lipsa marii imi provoaca un gol intens undeva intre stomac si plamani. Desi nu pot sa ma plang, pentru ca am vizitat-o deja de cateva ori in vara aceasta, pot sa ma plang in schimb de faptul ca un weekend petrecut in alta parte decat la mare mi se pare un weekend pierdut, degeaba.
Cred ca as putea sa locuiesc acolo 3 luni sau 6 daca am avea veri asa de lungi.
Nu pot sa imi imaginez cum pot trai alti oameni fara mare, cum pot ramane indiferenti. Nu ii inteleg pe acesti oameni desi sunt capabila sa inteleg multe....
Mi-as dori o casuta din stuf, pe plaja. Sa aiba o mica terasa acoperita tot de stuf in care sa imi beau cafeaua dimineata si vinul seara. In casuta poate fi nisip pe jos pentru ca il acopar foarte usor cu niste presulete colorate. Ferestrele trebuie sa fie mari, cu geamurile albastre si cu orientarea spre mare, desigur. Pot sa am si un copacel langa aceasta casuta (desi nu stiu inca ce copac poate creste in nisip). Ma pot multumi cu un dus in spatele casei, intre niste pereti de stuf si ei, din apa incalizta de soare.
As manca aici in casuta numai pepene si inghetata de fructe si mi-as petrece diminetile contempland...ceea ce inseamna ptr. mine MARE.

Pe care parte sunt?

Exista oameni "inspirationali" si oameni care se inspira, de la primii... Este ca in orice raport: unul da si celalalt ia. Ideal este ca rolurile sa se schimbe altfel unul va fi secatuit sa tot dea iar celalalt plictisit sa ma ia. Cred ca trebuie sa te asezi pe ambele parti: sa iei tot ce aduce valoare in viata ta si sa impartasesti cu exact aceasi deschidere. Intr-un cuvant sa fi darnic cu ceilalti si hapsan cu tine:))
Pe mine personal ma inspira oamenii care au atitudine si ii poti recunoaste din multime, prin ceva. Oamenii deschisi si analitici. Oamenii pasionati si hotarati. Cei care merg departe tot timpul.
Ma gandesc si imi doresc sa aduc la randul meu inspiratie. Sa vad in cate cineva ceva din mine (except ltl sis k ea e micutza). Sa ma recunosc cate un pic si.prin alte parti.
Ar fi foarte interesant sa ma desprind si sa am o privire...de ansamblu.

Published with Blogger-droid v1.6.8

Daca as putea dormi in ploaie

M-am gandit de multe ori cum ar fi sa dormi in ploaie. Pentru asta mi as alege o iarba moale si calda, putin umeda chiar. M-as scufunda intr-o paturica galbena, de plush.Mi-as mai lua cu mine ipodul, un pachet de tigari si un pahar de vin. Si apoi...go for it: cerul, adierea vantului, sunetul ploii peste firele de iarba, un Buddha Bar in ureche si un gust acrisor de vin. Si nu mi ar mai trebui decat putin miros de praf adus de ploaie alaturi de vise dragi...

Published with Blogger-droid v1.6.8

Viata prin lentilele polarizate

Lumea din lentilele polarizate este alta. Oamenii sunt expresivi si tonici. Plantele sunt vesele si te imbie cu libertate. Cainii sun galbeni pai, tot timpul jucausi. Marea este turquoise si destul de linistita. Nisipul nu frige prea rau, este chiar racoritor. Masinile sunt toate colorate, chiar si cele cu tabla indoita prin parcari au mai multa personalitate. Aerul este refreshing,precum sucul de portocale la micul dejun. Zambetele sunt mai calde si mai imbietoare. Muzica este linistitoare, pentru ca in aceasta lume nu exista zgomat ci doar acorduri.
Maine dimineata ma voi duce la magazinul din colt, poate imi gasesc o pereche de ochi polarizati pe care sa ii port tot timpul:)

Published with Blogger-droid v1.6.8

Despre...ganduri

Neicrederea se implanteaza in suflet precum samanta unei buruieni, in pamantul proaspat plouat. Cand apare, desi razbate greu sa se faca vazuta, nu ai cum sa o dai la o parte. Te lupti cu ea,o bombardezi cu ganduri pozitive, ii spui ca este nedorita, si...nimic. Ea vrea sa fie langa tine, sa iti nauceasca gandurile. Din cand in cand te mai lasa in pace insa exact cand crezi ca ai scapat de ea si ca s-a lipit de altcineva, apare: triumfatoare,cu zambet sarcastic.
Neincrederea nu e buna la casa omului, provoaca pagube imense pentru gospodaria lui precum rozatoarele. Te descurajeaza si te pune sa faci gesturi extreme, pe care nu le gandeai pana sa va cunoasteti.
Cu toate acestea trebuie sa o alungi. Sa o hranesti cu ganduri bune si cu o atitudine pozitiva. Sa nu-i asculti prostiile, sa nu o bagi in seama.
Tine de mintea ta sa nu ti-o faci prietena...

Published with Blogger-droid v1.6.8

Timpul nu are rabdare

Imi vine in minte celebra fraza a lui Marin Preda: Timpul nu mai avea rabdare.
Pentru mine as putea sa construiesc o fraza de genul: timpul nu are rabdare.Nu are timp sa stea potolit, sa imi lase un ragaz sa rasuflu.
Parca vine peste mine fara sa anunte,ma asteapta in usa zambind: hai domnisoara,mai repede,mai repede.
Cel mai grav este cand nu ai timp sa te gandesti la planurile tale, pe care ti le-ai construit cu atata insufletire. Cand nu ai timp sa ii asculti pe oamenii dragi, cand nu ai timp sa iti revezi prietenii.
Ce ramane de facut? Sa nu redefinim prioritatile, sa ne dozam viata departajand lucrurile importante de cele neimportante si desigur, sa nu lasam pe mai tarziu ceea ce ne dorim sa facem acum.

Ploaia

Ploaia curata natura. Spala praful orasului si clateste simturile. Aerul este mai proaspăt si ma umple de viata si de inspiraţie. Ploaia este ca un reset pentru corpul si spiritul meu. Puţine lucruri sunt mai plăcute decât soarele dupa ploaie sau decât noaptea si ploaia. Imi place ca ploaia sa fie linistita si curata. Cred ca mi-ar plăcea sa locuiesc la Londra.

Published with Blogger-droid v1.6.8