Thursday, August 18, 2011

Peste umar, in spate

Ma intorc in timp.
Sunt in clasa a 5 a sau a 6 a, nu mai stiu exact.
Sunt la munte, la petrecerea de sfarsit de an a colegilor mari, de clasa a 8 a. Imi pun colantii negrii de lycra si tricoul cu franjuri. Am un ruj rosu si o pudra de obraz furate de la mamaie. Si sunt in mijlocul petrecerii. Lumina difuza ma face sa disting greu fetele oamenilor insa inaltimea ii diferentiaza. Tot ce trece de 1.70  nu mai are varsta, sunt toti la fel: oameni mari. Un baiat inalt si cu o fata pe masura lui danseaza un blues. Cred ca era Cassablanca. Imi pare minunata aproprierea lor. Sunt lipiti unul de altul, aproape formeaza acelasi corp. El ii mangaie parul iar ea inchide ochii si viseaza. El o ridica in brate, picioarele ei nu mai ating pamantul. Deja se inalta amandoi, s-au desprins de podea. Imi zic in gandul meu de copil: aceasta este iubirea. Ma intorc acasa si visez.

Ma intorc in timp din nou. Caut sa inteleg si sa revad. Ajung sa imi explic si asociez momente si stari. Sunt un om mare acum. Vreau sa opresc timpul in loc si sa il deformez apoi dupa bunul meu plac. Vreau sa il curat de uratenii si sa il pastrez curat, asa, precum un vis frumos.
Sunt un om mare, stiu ce este iubirea si ma joc cu timpul. Pentru frumusetea lui.
Published with Blogger-droid v1.6.8

Most wanted

Afisari