Sunday, December 29, 2013

Republicat

Uitandu-ma asa retrospectiv pe posturile mele din anii trecuti, am regasit unul foarte profund pentru mine, care a ajuns sa genereze un comment super delicios de la o prietena cu care nu am mai vorbit de mult: Mada (hmmm....I'm gonna call you next weeks dear) ^^

Exista momente in viata care creaza dezechilibru total: ce iti place parca nu iti place asa mult, ce crezi este contrar cu ceea ce alegi, ce vrei nu vrei de fapt and so on...
Inainte de moment, daca te-ai fi gandit la el ai fi zis ca nu e mare lucru. Nimic nu poate fi prea rau. De obicei momentele de genul acesta vin cand nu te astepti si de la cine nu crezi. Dupa moment gasesti in preajma pe cine nu te gandeai si nici asteptai.
Mi se pare foarte interesant sa analizezi si sa diseci milimetric ce se intampla in viata ta dar si in a celorlalti. Asta presupune sa ai un bisturiu ascutit, rece si o privire iscusita.
Inseamna ca nu treci prina viata ca gasca, ci ca lebada :)


Dra Lebeda :), am citit pana acum toate postarile tale si recunosc ca niciodata nu am avut aceeasi curiozitate sa vad ce vei scrie la urmatoare postare!!! De la natura, sentimente, colturi de strada si chiar gasculite :), cu mana pe inima iti spun ca ai talent de scriitoare si numai.
In adancul sufletului tau esti artista si ai dreptate cu faptul ca atunci cand cazi, dai tot ce-i mai bun la urcare!
Felicitari sincere pentru toate gandurile tale din acest blog!!Face cat o mie de imagini!

Ideea este ca esti ca o diamant care cauta stralucirea, numai ca ea vine din interior, si chiar daca nu pare, ceilalti o vad :)

Te pup,
Mada M

Thursday, December 26, 2013

streetart

Cautam tot timpul sculpturi, panze, muzee, teatre, arhitectura urbana, galerii, expozitii insa omitem sa vedem ceea ce este chiar lanaga noi: arta strazii.Graff-eri (sper sa existe acest cuvant, altfel il inventez eu) sunt boschetarii artei. Se feresc de lumina zilei, fac ceva ilegal in general, cauta locuri de multe ori periculoase (cladirile instituiilor) sau underground (ziduri din parcuri, poduri, peretii metroului, sau chiar metroul in sine) si exprima in culori vii ceea ce numim streetart.

Mi-am deschis apetitul pentru arta de strada dupa ce am fost impresionata de peretele de la Street Delivery care expunea intr-un desen foarte complex viata bucurestenilor tronata de un tip cu burta foarte mare ce tinea in mana un teanc de bani. Si asa a inceput click-ul. Am inceput sa urmaresc paginile de Facebook StreetArtGermany pentru ca Germania este o tara reprezentativa pentru arta contemporana.

Am plecat in Spania pentru o minunata excursie in sud si am cules primele poze pentru albumul de streetart pe care vreau sa il creez din calatoriile pe care le voi face. Asa ca m-am decis: vreau sa strang arta de strada din toata lumea si sa o adun intr-un singur loc pentru ca trebuie sa deschidem ochii si sa vedem cu totii pasiunea si frumusetea pictata pe ziduri de catre niste artisti pe care nu ii vom cunoaste niciodata.

So, please visit my album: streetart



Am invatat

Am invatat doua lucruri foarte importante:

1. nu te indragosti de cei care au alt drum decat al tau
2. nu ii lasa pe altii sa se indragosteasca de tine cand ai alt drum decat al lor

Simplu!

^^

Monday, December 23, 2013

Cine suntem?

Suntem suma tuturor influentelor care au impactat asupra noastra. Suntem formati din toti ceilati. Suntem bucatele din parintii nostri, care la randul lor sunt bucatele din parintii lor. Am auzit ca atunci cand intr-o casa exista un caine acesta stabileste regulile lui animalice ale locului. Cand mai apare un al doilea caine, primul il invata pe al doilea cum sa se comporte in casa lui.

Cand am aparut in viata parintilor nostrii, acestia ne-au invatat cele mai bune reguli ale casei: unde sa it faci nevoile, cum si cand sa manaci, cum sa te comporti. Ne-au invatat ce stiu ei cel mai bine, cu siguranta! La randul lor, ei au fost invatati de catre bunicii nostri cele mai bune reguli are casei.

Insa evoluam diferit. Intalnim si alti oameni in jurul casei pe care o stim. Credem, crestem, cunoastem. Avem curiozitati, testam, degustam. In parcul din fata blocului exista si alti caini, cu alte reguli de-acasa. Si atunci incepe razboiul: oare sa dorm in pat sau sub pat? Oare sa manac de pe jos sau din farfurie? Hmmm....decizii, decizii...

Suntem noi, insa defapt suntem suma oamenilor pe care ii intalnim. Suntem un amestec de obiceiuri, credinte si opinii care de fapt nu au cum sa fie nicoodata unice si originale. Suntem asa cum ne cream singuri.

M-am luminat singura ca trebuie sa fiu cea ce consider eu, si nu ceea ce considera societatea sau familia, prietenii sau colegii de serviciu. Stiu ca iau ce-i mai bun din fiecare si ma reconstruiesc pe zi ce trece. Ma upgradez si ma updatez continuu. Din pacate, aceasta viata nu ne va ajunge pentru a deveni vreodata cineva anume, pentru ca de fapt noi suntem tot timpul altii.

Wednesday, December 18, 2013

We think too much and we feel too little!


Tot am in cap o fraza: we think too much and we feel too little!


Oh, da. Atunci cand gandim prea mult uitam sa simtim. Ne tinem ancorati in ganduri, planuri, conexiuni neuronale nebanuite, povesti, deslusiri, revelatii. Uitam sa fim prezenti si sa gustam ce se intampla, sa mestecam clipa si sa inchitim momentul. Unde e multa gandire sunt si putine sentimente. Pana la urma fiinta noastra (pe care o consider compusa din corpul fizic si cel spiritual) nu poate duce in paralel doua procese atat de complexe: sa gandiesti si sa simti. You have to choose!

Daca gandim prea mult reusim doar sa transformam in praf ceea ce ar trebui sa fie caldura in stomac. Daca renuntam la a mai gandi atat de mult putem reusi sa fim prezenti: in realitatea care ne inconjoara, in viltoarea sentimentelor. Putem reusi sa simtim...

Sunday, December 01, 2013

Fara cuvinte, doar cu bucurie

Anul care se incheie curand a fost cam cel mai plin de pana acum. Plin de detoate: locrui noi, experiente noi, munca nou si persoane interesante imprejur. 
Taica-miu de ziua lui, in dimineata respectiva, se aseaza pe buda si se gandeste ce a facut el important in viata pana atunci, punctual, pe ani. Practic isi recapituleaza evenimentele majore ale vietii si se bucura de cate a ralizat. Tare zic. Asa ca am invatat.

Anul acesta a fost plin. Am trait mult, cam cat alti trei ani la un loc, in trecut. Am dechis sa culeg din roadele anului si sa le strang de ziua mea, la mine acasa. Roadele sunt oameni noi sa vechi foarte misto pe care i-am intalnit, chestii pe care le-am mancat sau baut, muzica pe care am auzit-o in momente faine. Si desi nu ma cunosteau prea bine sau desi cu unii nu am vorbit de mult sau eram putin suparati au venit toti, in aceasi seara, pentru acelasi scop: eu. Este magnific sentimentul de bucurie, sa am in acelasi timp asa oameni frumosi langa mine.As vorbi despre fiecare in parte insa as vrea sa le pastrez misterul si farmecul acolo in sufletul meu abia incalzit. 

Si iar ajung la aceasi concluzie: oamenii faini se atrag, se aduna si se completeaza unul pe altul. Se bucura unul de altul, sunt relaxati si sunt in acelasi spirit, adica vorbesc aceasi limba cumva aparte. 

Mi-am petrecut cea mai tare zi de nastere, si prima dintr-un sir minunat de zile de nastere in care te bucuri de ce ai mai bun din spate fara sa iti fie frica de viitor.

Most wanted

Afisari