Tuesday, January 31, 2012

Fluturi de gheata

Picioarele merg fara mine. In locul in care mi-am lasat urma in zapada ramane timpul. Au trecut secunde sau minute? Frigul s-a dizolvat in muzica din casti.

In departare, prin fumul de tigara se impreuneaza luminile galbene ale masinilor care vin. Si luminile rosii ale celor care pleaca. Gandurile vin si pleaca, precum masinile de pe drumul cu doua sensuri, din fata mea. Stau pe mijlocul drumului si pe varful gandurilor.

Pe mijlocul drumului apar doua luminite galbene, pe care le si astept. Cand ma voi urca, ma voi incalzi. Si poate gandurile se vor topi la intersectia cu caldura si vor ramane in statie. Usile se deschid, caldura navaleste afara insa gandurile se tin scai de mine. S-au lipit de hainele mele, s-au bagat prin tesaturi si prin par. Si degeaba m-am scuturat. Nu au ramas pe jos ci s-au urcat si ele in tramvai.

Tramvaiul zboara cred. Cand atinge sinele, din cand in cand, cresc fluturi albi. De gheata.

Picioarele sunt iar pe drum, muzica a coborat din casti in varful degetelor. Si imi acompaniaza drumul pe care nu il recunosc in frig. Acum am scapat de ganduri, le-am pierdut undeva pe drum. Datorita celor cativa Fluturi de gheata care au intrat cu mine, in casa.


Saturday, January 28, 2012

Nneka - Heartbeat

Maximum, with lyrics

BOA

In fata: o domnisoara care a strabatut zapezi pentru a-si pastra uscati pantofiorii cu toc de 15. Ma intreb daca picioarele acoperite cu dres 15 Den au venit prin frig sau au coborat caldut din ultimul model de Passat?!


In stanga: un copil in camasa si sacou, care vrea sa para de varsta la care ai job. Fumeaza cu insetare si isi tine paharul de wisky on the rocks la nivelul pieptului. Poate cele doua elemente din lumea oamenilor mari il aduc mai aproape de ceea ce vrea sa para.


In dreapta: o adunatura de prietene care nu s-au mai vazut de mult si care s-au decis sa isi poarte tot sclipiciul si toate strasurile pe care le au prin casa, la aceasta revedere.


Ei sunt...cei care definesc trendul degradant pe care il urmam. Unii dintre noi! Altii doar "se nimeresc" in peisaj.


Published with Blogger-droid v2.0.3

BOA

In fata: o domnisoara care a strabatut zapezi pentru a-si pastra uscati pantofiorii cu toc de 15. Ma intreb daca picioarele acoperite cu dres 15 Den au venit prin frig sau au coborat caldut din ultimul model de Passat?!


In stanga: un copil in camasa si sacou, care vrea sa para de varsta la care ai job. Fumeaza cu insetare si isi tine paharul de wisky on the rocks la nivelul pieptului. Poate cele doua elemente din lumea oamenilor mari il aduc mai aproape de ceea ce vrea sa para.


In dreapta: o adunatura de prietene care nu s-au mai vazut de mult si care s-au decis sa isi poarte tot sclipiciul si toate strasurile pe care le au prin casa, la aceasta revedere.


Ei sunt...cei care definesc trendul degradant pe care il urmam. Unii dintre noi!


Published with Blogger-droid v2.0.3

Thursday, January 26, 2012

Nelimitat

Drumul este viata ta, masina din fata barierei esti tu, bariera este limita la care te opresti iar trenul este ceea ce astepti sa treaca, pentru a se ridica bariera si pentru a-ti continua drumul.

Toti mergem pe drumuri care sa intersecteaza cu cai ferate. Si ne oprim in fata barierelor. Unii se uita prelung la ele si asteapta sa vina cineva sa le ridice. Altii se plictisesc de asteptare, intorc masina si aleg alt drum (mai scurt si mai usor). Altii ies din masina si isi ridica singuri bariera.
Trenul este visul din spatele barierei. Care trece rapid si care te ajuta sa iti continui drumul. Trenul trece intens pentru ca se lasa asteptat de dupa bariera. Bariera este limita decisiva de-a vedea sau nu trenul si de-a continua pe drumul imaginat & dorit.

Toate drumurile sunt pline de bariere. Insa in realitate aceste bariere nu exista decat in mintea noastra. Doar mintea noastra are bariere care pot fi ridicate cu rabdare, dorinta si speranta.

Prin spatele meu tocmai a mai trecut un tren :)

Sunday, January 22, 2012

Copiii boabelor de grau

Campul a fost inundat de sare de mare, de temperatura apei inghetate. La confluenta cu campul cerul este in flacari insa nu are puterea de a-l dezgheta. Sarea de mare este putin murdara de pe drumul pe care l-a strabatul din nori pana la camp, cand s-a tavalit prin praful atmosferic. Sub stratul de sare de mare nu sunt pesti sau caluti de mare cum ar fi de imaginat ci sunt bobite galbene din care rasar atisoare verzi de grau. Practic sarea de mare si pamantul sunt plapumica unde cresc copiii graului. La primavara, sarea de mare se va dizolva iar in locul ei va rasari un covoras verde. De copii mari.

Initial muzica de duminica din masina calduroasa m-a transpus intr-o cafenea, cu un ceai verde aburindu-mi fata, urmarind oamenii care strabat frigul. Insa de pe scaunul din dreapta realizez ca este mai interesanta poza campului inzapezit, la apus si povestea copiilor boabelor de grau.

Published with Blogger-droid v2.0.3

Saturday, January 21, 2012




Daca stau cu buzele lipite de pielea ta oare pielea imi simte zambetul?

Prima ninsoare

Prima ninsoare pe geam, in pat si in mine.
Odata cu prima ninsoare vad pe geam si ganduri noi.

Limitele timp si spatiu by Dan

Trebuie sa iti elimini din minte limitele timp & spatiu. Momentele pe care le traiesti se trateaza separat. Momentele se masoara in momente nu in zile, luni, arii sau locuri. Momentul poate dura un an, o zi sau 1 secunda insa nu este important sa il masori ci doar sa il valorifici.

Precum viata unei flori este si viata noastra. Floare creste cateodata intr-o zi "x" centimetrii, in alta zi nu creste deloc. Altadata creste in cateva minute cat a crescut intr-o zi, data trecuta. Daca este soare la ora 12.00 isi intoarce floarea dupa el. Daca nu este soare atunci sta cumintica la locul ei, nestiind ca este ora 12.00 si ar trebui sa se intoarca.

Pentru ca natura traieste momente, nelimitate de timp sau spatiu.

Published with Blogger-droid v2.0.3

Wednesday, January 18, 2012

Esti o frunza in vant

Esti o frunza in vant. Te agati de crengi care iti lovesc frunte cand treci pe sub ele. Te prinzi de copaci uscati cautandu-ti radacinile.

Te amagesti cu raze de soare insa uiti ca este iarna, si soarele apare rar.

Astepti vara deoarece crezi ca marea si valurile si nisipurile te vor umple. Si ca soarele te va energiza.

Si preferi sa traiesti in intuneric, sa mergi cu ochii inchisi, sa speri ca cineva isi va face curaj si iti va dezveli geamurile de draperii.

Si astepti. Si nu se intampla. Si e iarna, si intuneric, si frig, si nu e marea.

Iti cureti mintea de orice si sufletul de toate: va fi vara, va fi soare, va fi verde si va fi lumina.

Published with Blogger-droid v2.0.3

Monday, January 16, 2012

Ghid de calatorie: Barcelona

De ce ne place Barcelona?
Pentru ca reprezinta un loc pentru toate gusturile: de la cultura pana la distractie, de la mare pana la arhitectura, de la sangria pana la platas, totul condimentat de oameni cu un stil de viata pe care nu l-am mai intalnit in alte destinatii europene.

Nu are rost sa discut despre unicitatea orasului oferita de Gaudi sau ceilalti arhitecti, pictori, muzicieni care si-au lasat amprenta, pentru ca pot directiona pe Wiki pentru informatii detaliate :)

Insa am cateva chestii de povestit, observat si apreciate, de la fata locului.
Mi-au placut foarte tare oamenii si relaxarea pe care o afisaza. Faptul ca vezi doamne in varsta, foarte aranjate, care se plimba alaturi de domnii lor la 11 p.m. in mijlocul saptamanii, ma duce cu gandul la aprecierea pe care o primesc oamenii, pentru ceea ce au facut in viata lor, recompensata corespunzator, astfel incat sa se poata bucura la batranete.

Tot legat de topicul oameni am nimerit intr-o plimbare de seara la un exerciti de free dance, tinut de niste tipi. Acestia isi insatalsera boxele pe trotuar, si s-au apucat de dansat. Fiecare in stilul lui, fara varsta si fara retineri. Dupa ce se termina melodia, schimbau perechile.
Mi s-a parut o poza grozava, pe care o intalnesti unde exista oameni relaxati si public deschis.
Ei sunt:

video


Pe plaja exista "fotolii" de beton, unde te poti relaxa, doar cu sunetul si imaginea marii la miez de noapte.











Mi-au placut baruletele lor traditionale, unde poti bea cerveza de buna calitate. Plus abordarea prietenoasa a clientilor :)






In Barcelona viata se desfasoara foarte multe si pe cladiri, ca sa zic asa. Oamenii au spatii de relaxare luxuriante. Pe terase au piscine, gratare, gradini, unde isi petrec timpul.


Personal vorbind, Barcelona si Madrid m-au convins ca mi-as dori sa ma mut in Spania, fara nici o prejudecata de roman "plecat in Spania". Pretul sintagmei este chiar frumos!

Saturday, January 14, 2012

Vorbe

De la Cristina:

- Invata sa accepti ce vine peste tine, sa te obisnuiesti si sa traiesti cu lucrurile. Asa cum sunt ele, rele sau bune.
- Nu avea asteptari. Primeste ce ti se da. Nu cere multe de la nimic. Mananca in portii mici (fara sa te saturi) ceea ce primesti si fara sa te astepti sa iti treaca foamea.
- Bucurate de ce iti place. Si atat.
- Cunoaste-te si impaca-te cu tine. In primul rand. Este primul pas catre impacarea cu viata pe care duci.

Cladirea PRO TV

Totdeauna cand trec pe Pache am acelasi feeling si aceleasi intrebari despre cladirea PRO TV.


Televiziunea este un loc careia nu ii vezi decat fata sau ecranul. Nu vezi ce se intampla in spate, deci ce se intampla trebuie sa fie o lume magica. Un loc unde se prepara totul, cu munca si multa gandire, pentru ca noi sa vedem decat partea frumoasa a lucrurilor.


De aceea ma intreb mereu, cum in spatele unei cladiri cu geamuri murdare, fumurii, invechite poate sa traiasca o televiziune?!


Published with Blogger-droid v2.0.3

Friday, January 13, 2012

Confortul nu aduce fericire insa fericirea aduce confort

Confortul nu aduce fericire. Confortul este invelisul in care ne imbracam fericirea superficiala pentru a ne proteja de problemele meteorit care ne bombardeaza viata. Insa confortul se obtine cu pret mare, prin sacrificiul sufletului si al timpului.

Insa fericirea aduce confort. Fericirea este un emitator de confort, de oricare tip de confort am vorbi: material, spiritual, sufletesc. Fericirea nu tine cont de ceea ce ai, unde locuiesti sau ce masina conduci sau daca mergi cu RATB-ul, pentru ca tocmai fericirea este starea de multumire generala care automat genereaza confort.

Thursday, January 12, 2012

Californication

De ce imi place Californication? Pentru ca este un serial complex, care imbina smooth dramele unor oameni cu ironie fina, totul presarat cu momente de umor maxim. Este genul de serial la care, dupa ce vezi un episod unde ai ras copios, inchizi laptopul si te gandesti.

Cat de mult imi place  Californication ? Intr-atat incat dl. Catel a primit numele Moody.

Published with Blogger-droid v2.0.3

Dragostea dureaza trei ani?

Dragostea dureaza trei ani. Zice titlul unei carti si imi confirma si cei care au citit-o. Dar cei care au mai mult de 3 ani?


La mine dragostea a durat cel mai mult patru ani si jumatate. Insa nu pot lasa subiectivismul la o parte pentru o parere obiectiva.


Nu ii cunosc pe cei cate au mai mult de trei ani pentru ca nu prea vorbesc despre asta. Prefera sa zambeasca si sa se gandeasca la data casatoriei. Pentru ca asa e normal, nu?! De la o varsta incolo, nu mai conteaza cat dureaza dragostea ci conteaza sa fii normal, din perspectiva majoritatii.


Eu cred ca dragostea poate dura o viata. Si ca dragoste inseamna pe langa altele, depasirea problemelor de cuplu impreuna, inclusiv monotonie, plictiseala, low-passion, prin intermediul sfantei comunicari. Pentru ca sufletul nostru nu a ajuns inca la performanta de-l citi pe Domnul creier.


Matematic vorbind, daca nu cauti sa alegi persoana dispusa pentru toate aceste aspecte si suma compromisurilor este mai mare decat suma multumirilor, atunci da: dragostea dureaza trei ani. Si dupa ce trece o sa iti pui toata viata intrebarea: dragostea dureaza doar trei ani???


Published with Blogger-droid v2.0.3

Wednesday, January 11, 2012

Ploaie in Bucuresti

Caramizile de blocuri sau blocurile de caramida s-au umezit ca un burete in fata ploii. Au prins culoarea cimentului abia preparat si par ca au intinerit.
Prin geamul masinii vad picaturile reci pe care le simt cum aluneca pe parbriz si pe sira spinarii. De frig si de senzatii de toamna rece si umeda.

Ploaia spala oamenii si spala praful gri de pe blocuri. Praful se scurge in raulete argintii in gurile de canal. Apoi rauletele se aduna la un loc si ajung un rau mare, pe sub oras, prin tuburi mizerabile. Se misca continuu desi noi nu stim de el. In raul cel mare ajung: praf, foi de ziar, mucuri de tigara, sperante, iluzii si deziluzii si tot ce mai matura ploaia in calea sa. De pe blocuri, de pe strazi si de pe umerii oamenilor.

Ploaia curata si intineresete. Blocurile par mai noi, hainele mai curate si umerii mai usori.

Ploaia trebuie simtita si strabatuta. Fara umbrele. Pentru ca ploaia aduce mai multe decat credem: curatenie si ordine in suflet.

Imi place sa merg cu masina prin ploaie dar si cu cizmele de cauciuc. Sa simt cum se rostogolesc picaturile peste cauciucul cizmelor. Sa o aud cum zgomoteste, de fapt sa o ascult. 

Si, desi urasc frigul, iubesc ploaia. In orice anotimp, chiar si in pseudo-iarna in care ne aflam.

Ce radio ascultam

Mi se intampla sa ascult muzica potrivita starii de spirit pe care o am.

Intr-o zi sunt relaxata si ascult chill-out, in alta zi sunt nervoasa si ascult putin rock, maine sunt cool si ascult putin trance. Pentru toate starile aleg cate un radio.

Daca sunt la volan starile mele pot fi de doua feluri: Guerilla sau Rock FM. Imi place la nebunie Guerilla pentru ca, in afara faptului ca ma identific cu muzica de acolo, la orice ora nimeresc cate o emisiune care are de spus lucruri: speending time, carti, concerte, film, teatru etc. Cel mai rau imi pare dimineata, spre serviciu, cand am de petrecut cu Guerilla numai 15 minute si astfel nu apuc sa ascult decat o melodie si maxim trei vorbe ale lui Dobro si Craioveanu.

Apoi sunt momentele cand ma asez la un calculator si pentru asta ma rasfat cu New Entry Radio Clandestino sau pentru momente mai smooth cu ProFM Sofa.

Daca merg pe undeva, castile imi sunt nelipsite si atunci selectez din muzica pe care o am in telefon. Tot in functie de stare.

Insa cel mai interesant este ca am ajuns sa intreb o persoana ce gen de muzica asculta si pentru a intelege mai bine ii cer sa imi spuna un radio: "Ce muzica asculti? Zi-mi in radiouri!" :)

Asa ca pentru mine muzica se masoara in Radiouri. Insa sunt sigura ca nu voi deveni niciodata ZU-uista!!! :)

Thursday, January 05, 2012

Viata este o goana continua

Viata este o goana continua. Pentru a-ti construi profilul de Facebook (zise Silviu).


Viata este o goana continua pentru lucruri materiale, presarata doar cu imaterial. Din pacate doar presarata.


Viata este o goana continua pentru a fi ceea ce se cere. Pentru a simtii cea ce trebuie si a face ceea ce este de asteptat.


Viata este o goana continua cand de fapt ar trebui sa fie o calatorie placuta. Si linistita. Si profunda.


Ma voi indeparte de material pentru a face loc imaterialului si pentru a degusta in lingurite mici, ceea ce intalnesc.


Published with Blogger-droid v2.0.2

Wednesday, January 04, 2012

Lenny Kravitz - Stand

Imi place foarte tare melodia lui Lenny, ca si Lenny in general.
Insa ma tot intreb ce a vrut sa spuna cu clipul acesta, pentru ca nu credeam ca este genul lui un clip a la Outkast (chiar as zice ca este putin copiata ideea dupa Hey ya!).

Plus ca pe Lenny nu il pot vedea decat in clipuri in care posteaza in bad boy in love sau in wild roker.

Anyway, imi place melodia cu sau fara clip:

Intotdeauna cand pierzi ceva castigi altceva

Dana zise, ca un copil mare si dragalas ce este: "Intodeauna cand pierzi ceva castigi altceva". Initial i-am aprobat teoria insa nu am crezut in ea, in totalitate.

Astazi, confirmat! Am pierdut multe si am castigat un Catel. Ce poate fi mai frumos decat sa vezi cum Universul conspira la compensarile vietii tale. Cum iti da cand nu te astepti. Cum iti umple sufletul de bucurie cand stie ca iti lipseste acest lucru.

Sunt sigura ca acolo sus, Zeul meu norocos s-a gandit cum sa aiba cea mai frumoasa grija pentru zilele mele de iarna si de intuneric. Si a avut. Avem un Catel in casa, in minte si in suflet.

Bun venit domnul Catel!


Tuesday, January 03, 2012

Poza de seara

Privirea mea vede un covor negru pana la linia orizontului. Este un covor de pamant. Acolo, la linia orizontului cresc case si copacei, case mici sau mari, copacei inalti sau grasi.

Peste casele si copaceii de la marginea covorului de pamant creste cerul. In prima culoare: gri. Peste gri se varsa nuante de roz. Apoi roz se imbina cu cea mai deschisa nuanta a albastrului. Este albastrul apei curate. Ma gandesc deja ca ceea ce am invatat la desen despre amestecul culorilor nu este real. Pentru ca eu vad cum din roz cu gri poti sa faci albastrul. Al cerului de seara.

In fata caselor se afla un nor de ceata, care pazeste casele de privirile curiosilor ca mine. Ceata imbraca curtile si acopera ferestele. Si tine oamenii impreuna, in case.

Iar tot peisajul alearga pe langa mine, de parca eu stau pe loc si el merge. Precum gandurile sau visele. Este poza de seara pe care mi-am dorit sa o descriu in cuvinte si pe care voi incerca sa o descriu si in culori.

Published with Blogger-droid v2.0.2

The train of dreams and faith

Trenul este legatura dintre locuri. Si dintre oameni. Ii leaga intre ei precum sinele de tren leaga garile.


Sinele sunt de fapt gandurile si sentimentele pentru oamenii la care ajungi cu trenul.


Trenul care pleaca de la tine de acasa transporta vise si sperante. Trenul cu care te intorci aduce melancolie si amintiri.


Calatoria cu trenul este un liant. Uneste si consolideaza.


De cand eram mica trenurile m-au fascinat. Cat sunt de corelate si de ordonate. Precum relatiile intre oameni. Ce sunete produc. Precum povestile cu prietenii. Cum te leagana si adorm. Precum mama.


Voi iubi tot timpul trenul si voi merge in continuare cu trenul viselor si al sperantelor.


Published with Blogger-droid v2.0.2

"You lost it when you lost him" by Nicole

Am primit un mesaj/cadou de la Nicole. Sunt gandurile ei transpuse plastic intr-un mesaj/semnal. Pentru mine, pentru femei in general. Si pentru ca imi place si pentru ca ii sustin opinia, merita impartasit.


Only girls allowed!


"I read this recently and it played over and over in my head, just as if someone wanted me to understand something from it. And I did. And I got angry. Why is it that we have to lose it when we lose Him? Who says that you can live happily ever after, only if you are romantically in love? It should be enough to be our own person and have our own dreams, hopes, ambitions, likes and dislikes, not necessarily binding our preferences with the ones of the man in our life.


I think I got the sense of what and how I want to be. And that does not involve the romantic interest of a man I am not absolutely infatuated with. But somehow I’m still restless when I look around and feel like a freak if I say what I think about the matter, or when I see I cannot do much for my friends, who are truly unease if they don’t get the attention of a male representative. Girls, I’m not preaching for the whole ‘we are independent, let’s piss all over relationships and guys’ but, why can’t you stand a little straight on your own? You don’t need a man to make you shine or tell you how fabulous you are! At best, only a few in a lifetime will tell you how gorgeous you are and really mean it. The rest will only take advantage of your attention after realizing they can make and break you just as easy.


This year, let’s focus more on the person we want to be, let’s reflect more on ideas and less on the material. Men will notice, believe me! At least, the ones that matter will.


This is the link that inspired this: http://thoughtcatalog.com/2011/dont-wake-up-alone-on-a-saturday-morning/ "


Published with Blogger-droid v2.0.2

Monday, January 02, 2012

De la A. am invatat

De la A. am invatat ce inseamna afectiunea in portii mici si in gesturi simple. Si cum o simpla imbratisare iti poate transmite energia necesara pentru starea de bine.


Cu A. am invatat lucruri. Despre mine, despre oameni, despre ce ma inconjoara.

A. s-a speriat cu ceea ce nu sunt de fapt. Insa, pot sa apreciez momente, in contextul unui finalul neavantajos.


A. va ramane ceva special. Pentru ca oamenii speciali trebuiesc tinuti minte.


Published with Blogger-droid v2.0.2

At the end, let it go!

Nu pot sa inteleg oamenii care raman atarnati de o perioada a vietii lor (desi inteleg multe, in general). Nu pot sa inteleg de ce nu pot considera si trata lucrurile dispersat: ce a fost a fost, ce urmeaza este singurul lucru care conteaza.

Pana la urma viata este precum o carte structurata in diferite si multiple capitole. Filele care trec, se dau la o parte si nu te mai intorci asupra lor decat pentru amintiri. Daca stai sa inlantuiesti fila cu fila, sa te tot intorci peste ele, sa nu le lasi inchise pe cele pe care le-ai citit nu vei crea decat haos in viata ta. Filele care trec, nu se mai intorc.

Cel putin asta este parerea mea.

Si precum zice si titlul, si o replica dintr-un film care imi place foarte mult: "At the end, let it go"

Published with Blogger-droid v2.0.2

Most wanted

Afisari