Tuesday, January 03, 2012

Poza de seara

Privirea mea vede un covor negru pana la linia orizontului. Este un covor de pamant. Acolo, la linia orizontului cresc case si copacei, case mici sau mari, copacei inalti sau grasi.

Peste casele si copaceii de la marginea covorului de pamant creste cerul. In prima culoare: gri. Peste gri se varsa nuante de roz. Apoi roz se imbina cu cea mai deschisa nuanta a albastrului. Este albastrul apei curate. Ma gandesc deja ca ceea ce am invatat la desen despre amestecul culorilor nu este real. Pentru ca eu vad cum din roz cu gri poti sa faci albastrul. Al cerului de seara.

In fata caselor se afla un nor de ceata, care pazeste casele de privirile curiosilor ca mine. Ceata imbraca curtile si acopera ferestele. Si tine oamenii impreuna, in case.

Iar tot peisajul alearga pe langa mine, de parca eu stau pe loc si el merge. Precum gandurile sau visele. Este poza de seara pe care mi-am dorit sa o descriu in cuvinte si pe care voi incerca sa o descriu si in culori.

Published with Blogger-droid v2.0.2

Most wanted

Afisari