Fluturi de gheata

Picioarele merg fara mine. In locul in care mi-am lasat urma in zapada ramane timpul. Au trecut secunde sau minute? Frigul s-a dizolvat in muzica din casti.

In departare, prin fumul de tigara se impreuneaza luminile galbene ale masinilor care vin. Si luminile rosii ale celor care pleaca. Gandurile vin si pleaca, precum masinile de pe drumul cu doua sensuri, din fata mea. Stau pe mijlocul drumului si pe varful gandurilor.

Pe mijlocul drumului apar doua luminite galbene, pe care le si astept. Cand ma voi urca, ma voi incalzi. Si poate gandurile se vor topi la intersectia cu caldura si vor ramane in statie. Usile se deschid, caldura navaleste afara insa gandurile se tin scai de mine. S-au lipit de hainele mele, s-au bagat prin tesaturi si prin par. Si degeaba m-am scuturat. Nu au ramas pe jos ci s-au urcat si ele in tramvai.

Tramvaiul zboara cred. Cand atinge sinele, din cand in cand, cresc fluturi albi. De gheata.

Picioarele sunt iar pe drum, muzica a coborat din casti in varful degetelor. Si imi acompaniaza drumul pe care nu il recunosc in frig. Acum am scapat de ganduri, le-am pierdut undeva pe drum. Datorita celor cativa Fluturi de gheata care au intrat cu mine, in casa.