Am discutat acum cateva seri despre cel mai de groaza film de groaza. Pentru mine a fost The Ring.
Cel mai interesant la filmul acesta este faptul ca m-a marcat in special povestea din spatele povestii. Nici nu-mi mai aduceam bine aminte intriga filmului ("7 daaays...") insa pe Sammara si povestea ei nu am uitat-o nici o clipa.
M-am pus aseara la re-vizionat filmul, in momentul perfect ales: 2.30 a.m. In afara faptului ca al meu brother incerca sa scada intensitatea filmului prin vorbit continuu, revizionarea nu a fost asa cum ma asteptam. Suspansul exista insa mai putin intens, povestea oamenilor care mor pe rand nu prea m-a prins, insa Sammara nu mi-e inca draga. Cred ca thriller-ele care au personaje principale copii ma vor inspaimanta oricand. Vreau sa ajung la faptul ca nu am ajuns sa ma sperii precum imi imaginam. Probabil ca prima impresie asupra unui astfel de film este mai intensa decat a doua. La a doua vizionare esti mai analitic, vezi mai multe simboluri, faci mai multe conexiuni intre scene. Plus ca suspansul scade in intensitate deoarece deja stii ce urmeaza.
Cu toate acestea modalitatea prin care regizorului a transmis suspansului este foarte interesanta. Mai mult de atat subscriu unei pareri despre film: daca in alte thrillere iti este greu sa te imaginezi in mijlocul peisajului, in The ring este foarte simplu. Totul se intampla la televizor: filmuletul care aduce moartea este vazut de personaje la televizor, o musca sta pe ecranul unui televizor, Sammara iese din televizor catre tine. Deci televizorul este legatura intre filmul propriu-zis si tine, intre fictiunea filmului si realitatea ta. Interesant...
Published with Blogger-droid v2.0.1
No comments:
Post a Comment