Facebook

Ma nauceste tehnologia care avanseaza mai repede decat pot sa gandesc. Si desigur ca, ma prinde si captiveaza ca pe orice fiinta umana, in fata minunilor nemaivazute. Si da, imi vine sa aflu mai multe, sa descopar mai tare si sa ma minunez de cate lucruri poti face: platforme complexe, socializari sub diferite forme, sincronizari nebanuite. Cu siguranta ca trebuie sa ii tii pasul, pentru ca nu poti sa traiesti asa necunoscator. Trebuie sa te upgradezi cu ce e nou.

Si pe mine m-a prins Facebook-ul la un moment dat, mai mult din motive demonstrative. Sa se vada ce fac, ce pot face si ce voi face. Insa acesta este alt subiect. Pana cand a ajuns sa ma enerveze, pentru ca am simtit ca mi-a invadat viata de tot, ca toata lumea are acces la mine si la ce se intampla cu mine. Pana la urma, de ce trebuie sa stie si fostul coleg de la fostul job, cu care nu am mai vorbit de mii de ani, unde imi petrec weekendul si cu cine?!

Ma uitam pe o pagina de Facebook cu poze din timpul Revolutiei, unde erau surprinse momente dramatice sau imagini ingrozitoare iar "utilizatorii" dadusera Like acelor poze. My god! cum poate sa "Iti placa" o poza cu oameni sfartecati, in cosciuge?! Pozele de genul acesta sunt facute sa treci prin ele si sa pleci de acolo. Sau cred ca gasesc eu prea multe semnificatii butoanelor....

Insa ce se intampla cu tandretea, candoarea, mangaierile, simtirile? Trist, dar cel mai probabil le vom gasi si lor niste butoane...Vom deveni niste Tamagotchi.

Astfel ca m-am decis sa imi personalizez Facebook-ul maxim si sa las acces la ce vreau eu, cui vreau eu. Si in rest sa nu uit sa traiesc sentimente umane intr-o lume sufocata de tehnologie.