Te rog frumos, data viitoare sa parchezi masina cu fata la mare, ca sa pot vedea rasaritul prin parbriz. Sa ma tolanesc in scaunul din dreapta si sa dau la o parte condensul diminetii pentru a intra lumina portocalie.
Apoi sa deschid geamul, pentru ca rasaritul este momentul in care frigul noptii si caldura diminetii se intrepatrund. Sa las caldura din masina sa iasa afara lasand loc prafului de pe stradute si particulelor de nisip.
Sa imi atingi mana si sa mi-o strangi usor, sa lasi sa curga prin mana mea toata energia pe care o ai.
Apoi sa atipesc insa sa imi fie si cald si frig, si rau si bine, astfel incat sa nu mai stiu daca visez sau traiesc.
No comments:
Post a Comment