Bus way

Tot timpul pierd un autobuz. Sunt pe partea cealalta a drumului cand el ajunge in statie. Niciodata nu fug, iar daca el prinde culoarea rosie a semaforului, nici macar nu incerc sa ii cer soferului sa-mi deschida. Mi-e comoda ipostaza de victima, cea intarziata vesnic, din cauza unei situatii care s-ar parea, nu depinde de mine. De asemenea, nu ma duc in cealalta statie de troleibuze unde as putea lua alta masina cu aceeasi destinatie. Toata lumea ma compatimeste, mie imi convine sa fiu victima si sa stau sa astept urmatorul autobuz, gandindu-ma cat de frumos ar fi fost sa-l fi prins pe cel de dinainte. Da, asa sunt eu, victima autobuzelor care de fapt nu alearga dupa nimic, asteptand un altul, cand de fapt se complace in aceeasi nepasare fata de ce urmeaza si in fond ramanand la un autobuz deja pierdut.