Sta tolanit in pat, zace jumatate invelit, ca si cand se pregateste de un somn adanc. Dar pe cine pacaleste? Nu-i e somn deloc. Negru de deloc.
Mi-au spus ca melodiile le atragi asupra ta, la fel ca si intamplarile dupa gandurile tale. Nu simti nimic care sa se potriveasca cu melodia ta? Replay it and listen it better.
Asculta. S-a tolanit in pat, zace juma...
Se opreste un pic. Se opresc din ce? Doar zacea in pat. Se opresc sa se gandesca la ceva. Cand a fost ultima oara cand a fost al cuiva? Sau a fost vreodata al cuiva? Sau este acum al cuiva? Sau exista notiunea asta de "i am yours" ? Notiune pentru care si-a gasit o cu totul alta definitie acum.
In timp ce se ridica sa deschida laptopul pe care de abia il inchisese (am spus, se pregatea de un somn adanc care nu avea de gand sa apara oricum), se hotaraste sa scrie. Asculta melodia sus mentionata si incepe sa scrie, revoltat ca nu, nu poate spune ca este al cuiva.
Ca nu, nu este in punctul in care printre prioritatile lui se amesteca vreo idee in care isi poate desface sufletul in doua bucati si poate baga pe cineva acolo cu care sa-si imparta micile incantari pe care le vede zi de zi, disperarile pe care oricum si le rezolva singur, dar pentru care are nevoie sa fie ascultat.
Nu, nu este in momentul ala in care isi poate desface sufletul in doua, pentru ca demult s-a inchis in asa fel de sigur incat o singura persoana l-a putut deschide, dar care n-a stiut sa mai iasa de acolo.
No comments:
Post a Comment