Oare cat scrum poate sa inghita o scrumiera? Si oare cat fum poate curge prin mine? Oare scrumul pe care il las in urma mea va face o carare pana la mine, ca in povestea cu turta dulce? Oare eu voi mai vedea cararea atunci cand va batea vantul peste ea? Oare tu o vei vedea?
Mi-a spus cineva ca nu exista fericire si ca oamenii sunt de fapt niste nefericiti care sa mai imbata din cand in cand cu un strop de fericire. M-a socat aceasta viziune si nu as vrea sa ii fac loc in viata mea. Insa daca asa stau lucrurile?
De ce ni se intampla sa atingem fericirea prin experienta nefericirii? De ce alergam ca disperatii pe o autostrada goala, cu 180 la ora in loc sa mergem pe drumuri cu peiasj, cu 50, bucurandu-ne de calatorie? Pentru ca de multe ori calatorim singuri...
De ce ne imbatam cu apa rece cand nu este cazul si de ce credem ca a doua zi nu ne va durea capul de la betie? Pentru ca nu avem curajul sa ne uitam la noi si la ceilalti cu ochii deschisi...
Published with Blogger-droid v2.0.6
No comments:
Post a Comment