Sunday, June 17, 2012

La capatul cerului

Hamacul ii leagana visele. Parul ei se strecoara prin romburile de ata. Romburile i-au brazdat pielea deja arsa de soare. Hamacul o duce catre somnul copilariei aprins de leganatul bratelor mamei.

Cateva raze indraznete se strecoara printre frunzele de nuc. Nu au viata lunga, se topesc pe pielea dornica de soare.

Cateva vise se intrepatrund cu starea de nesomn. Nu stie ce sa aleaga: somnul copilarie, visul adus de soare, cerul albastru din fata ochilor sau gandurile de pe plaja pustie?!

O adiere de vant ii spulbera nehotararea. Parul ei se lasa leganat de vantul care imprastie visele. Acum este ea, fara vise nehotarate, doar cu soare. Alege sa priveasca cu ochii deschisi cerul si sa mearga pana la capatul lui.

Un sunet cunoascut zdruncina linistea de sub nuc. Se ridicica si isi ia telefonul de pe masa.

"Buna ziua domnule M. Poftiti alaturi de mine la capatul cerului!"

Published with Blogger-droid v2.0.4

Most wanted

Afisari