Thursday, September 27, 2012

Poveste

S-a asezat in pernele de puf si a adormit. Somnul in care a cazut era atat de profund incat mult mai tarziu cand s-a trezit nu a putut sa spuna daca a dormit ore, zile sau chiar luni in sir. Visele au inceput sa ii cuprinda mintea cat si corpul. Au luat-o pe sus si s-au jucat cu persoana ei precum ielele se joaca ca personajele de poveste. A calatorit in timp, a revenit in trecut, a depasit galaxia noastra si s-a urcat pe stele. A fost peste tot si a facut de toate.
S-a dus si s-a intors insa niciodata nu si-a depasit fiinta. Nu a iesit din ea. Ce ar fi insemnat sa iasa putin in afara si sa se priveasca cum merge, cum mananca un mar, cum isi bea cafeaua dimineata sau cum adoarme?! Hmm...ar fi insemnat sa se lase pe ea sa zboare in afara insa ea nu face asta niciodata, tot timpul zboara cu avionul si cu centurile de siguranta puse. Cand era mica nu a inteles de ce oamenii mari alergau intr-una. A stat pe margine mereu si i-a privit. Cand s-a facut mare nu a inteles de ce trebuie sa alerge si ea, insa a fost prinsa de val si a intrat in joc.
S-a trezit. De fapt nici nu dormise, desi asa a crezut initial. Totul a fost un vis prea zgomotos si prea greu de inteles pentru ea, o sirena intr-o mare prea agitata.
Published with Blogger-droid v2.0.6

Most wanted

Afisari