Oamenii au cautat sa se asocieze in comunitati. Astfel feisbuc a venit in intampinarea lor si a creat ceva special: reteaua de socializare.
Feisbuc ne-a reunit pe toti intr-o comunitate nemarginita. Acum putem avea prieteni cu miile, putem sa ne actualizam unii pe altii fara a face nici cel mai mic efort. Putem stii in orice moment unde isi petrec concediile colegii din generala, cine s-a mai casatorit sau mai trist cine a murit (am vazut-o si pe asta, doamne!), ne putem regasi rudele din strainatate sau si mai grav, ne putem indragostii. Totul pe feisbuc.
Popularitatea se numara in like-urile primite, inteligenta se masoara in commenturi iar stima de sine se castiga prin numarul de prieteni. Suntem tentati permanent sa intram doar un pic, sa deschidem minunatul buton de notificari cu sufletul la gura. Si fara sa stim, ajungem sa petrecem din like in like si share in share o gramada de minute pretioase pe care am fi putut sa le consumam cu altceva. Pentru ca, pana la urma nu ne intereseaza tot continutul, toate postarile, toate notificarile, insa pentru noutatea lor uitam acest lucru in detrimentul timpului.
Am citit undeva ca, psihologic vorbind, un om nu poate avea mai mult de 100 de prieteni. Insa iata ca ne-a ajutat feisbuc in aceasta situatie!
Am uitat sa socializam cu adevarat, sa ne sunam rudele si sa ne vizitam prietenii. Am uitat sa ne zambim unii altora, sa ne imbratisam cu prietenie sau sa ne facem cadouri dragute. Pentru ca avem metoda cea mai simpla, cea mai ieftina insa fara sa realizam, cea mai impersonala (si aici vreau sa il las pe "impersonal" cu termen de comparatie, ca sa se inteleaga gravitatea sensului).
Oare unde vom ajunge? Nu stiu. Nici nu vreau sa imi imaginez. Si sunt trista ca si eu fac parte categoriei. Poate intr-o zi...
nu dau like ca sa fiu in spiritul post ului:)
ReplyDeleteDe aceea nu am dat nici eu share on Fb :)
Delete