Cum sa privesti in departare ranjind

E interesant cum poti sa privesti in departare prin prizma a ceea ce ai in spate. Ce ai in spate este scara pentru locul unde vrei sa ajungi. Cateodata treptele sunt rupte alteori sunt ferme si solide, cateodata lipsesc de tot.
Important este sa iti faci legatura intre spatele si fata ta printr-o scare sau prin orice alt mijloc de legatura intre doua puncte. Pentru mine scara repezinta legatura intre pamant si cer.


Tot timpul trebuie sa privesti complexitatea scarii. Sa intelegi de ce a fost construita asa, cine i-a ales materialul, cati oameni au muncit sa o construiasca si de ce ai ajuns sa o cumperi.
Daca iti uiti scara pe undeva sau daca o vinzi inseamna ca nu ai invatat nimic. Nici daca o privesti gol, fara sa o intelegi nu esti demn de ea. Ea este a ta si trebuie sa ti-o asumi. Sa o iei acasa.

Mai tarziu scara iti va spune multe lucruri despre tine si despre ceilalti. Si tot asa. Vietile noastre sunt compuse din nenumarate scari, mai mici sau mai mari, intre pamant si ceeeer....

Published with Blogger-droid v1.6.8

Peste umar, in spate

Ma intorc in timp.
Sunt in clasa a 5 a sau a 6 a, nu mai stiu exact.
Sunt la munte, la petrecerea de sfarsit de an a colegilor mari, de clasa a 8 a. Imi pun colantii negrii de lycra si tricoul cu franjuri. Am un ruj rosu si o pudra de obraz furate de la mamaie. Si sunt in mijlocul petrecerii. Lumina difuza ma face sa disting greu fetele oamenilor insa inaltimea ii diferentiaza. Tot ce trece de 1.70  nu mai are varsta, sunt toti la fel: oameni mari. Un baiat inalt si cu o fata pe masura lui danseaza un blues. Cred ca era Cassablanca. Imi pare minunata aproprierea lor. Sunt lipiti unul de altul, aproape formeaza acelasi corp. El ii mangaie parul iar ea inchide ochii si viseaza. El o ridica in brate, picioarele ei nu mai ating pamantul. Deja se inalta amandoi, s-au desprins de podea. Imi zic in gandul meu de copil: aceasta este iubirea. Ma intorc acasa si visez.

Ma intorc in timp din nou. Caut sa inteleg si sa revad. Ajung sa imi explic si asociez momente si stari. Sunt un om mare acum. Vreau sa opresc timpul in loc si sa il deformez apoi dupa bunul meu plac. Vreau sa il curat de uratenii si sa il pastrez curat, asa, precum un vis frumos.
Sunt un om mare, stiu ce este iubirea si ma joc cu timpul. Pentru frumusetea lui.

Published with Blogger-droid v1.6.8

Vama mea

Vama trecea pe langa mine precum treceam si eu pe langa ea. Eram cam straine una de alta. O zaream in departare, cocotata pe un val, insa de neatins, ca doar nu stiu sa inot. Avea o fira agitata, plina de forfota si zumzete ametite. Se auzea vocea ei in surdina, undeva departe...
Incercam sa o ating, sa o iau de mana insa nu ajungeam deloc. Mana mea era prea scurta sau prea slaba sau lipsita de putere. Eram amortita.
Am incercat sa ii vorbesc, poate asa ajung la ea. Si m-a auzit, din departare. Si ne am imprietenit. Am discutat toata noaptea si ziua de dupa despre noi doua. Am ras de dramele vietii noastre si am plans de fericirea altora. Ne-am jucat cu mintile noastre si le am rasucit pe toate partile: una pe fata, doua pe dos...
Ne-am mai facut si cativa prieteni buni, unul mai remarcabil ca celalat. Unul dintre ei in mod special ne a umplut sufletul de ganduri si mintea de bucurii. I-am gasit noi un nume inventat: "V. dezinfectantul creierului si al sufletului". Cat despre celalalt pot sa spun ca ne-a adus revelatia si pacea necesara pentru a discuta lucid si in detaliu.
In cele din urma ne-am despartit. Am plecat fiecare pe drumul ei: ea pe stradutele prafuite, eu pe autostrada soarelui. De parca soarele meu este Bucurestiul, nu Vama.
Astept cu nerabdare ziua in care voi pleca iar sa o intalnesc. Acum va fi mai usor pentru ca suntem deja prietene. Ne vom regasi repede.

Vineri!

Published with Blogger-droid v1.6.8

Published with Blogger-droid v1.6.8