Winter

Prima zi de zapada a acestui an m-a bulversat cu doua lucruri diferite, si as putea spune unice in viata mea. 

Nu stiu cum si prin ce fel de inversiuni de pareri proprii am simtit pentru prima data un fel de bucurie pentru prima ninsoare. Nu mi-a placut niciodata iarna, cel putin nu in oras. Pentru mine iarna inseamna munte sau sat, insa iarna si oras nu-mi fac puzzle-ul potrivit. Insa in prima zi de ninsoare, mergand pe o strada pustie catre masina am simtit pentru prima oara ca acea ninsoare ma bucura si ca imi place cum se simte la mine pe fata, in par, pe maini. Foarte ciudata senzatie, aproape necunoscuta. In alte conditii as fi fost nervoasa si as fi bombanit despre acest anotimp care imi fura mereu vara si primavara si imi tine viata in loc.

A doua intamplare unica este o poveste veche de-a mea pe care o asteptam de mult. Nu pot sa dau aici detalii insa pot sa fac o corelatie ca sa fiu mai bine inteleasa. E precum sentimentul acela ca astepti de cand esti mic sa ai o anumita jucarie pe care parintii tai nu si-au permis-o la momentul respectiv. Si in sfarsit vine ziua aceea cand o primesti iar bucuria este nemarginita, pentru ca realizezi ca nu tu erai de fapt problema povestii ci situatia financiara a parintilor. Insa, ca sa fie si mai ciudata viata, primesti jucaria la varsta nepotrivita sau in conditii ciudate sau de la persoana de la care nu te astepti, nici decum de la parintii tai.

Hmmm...sometimes life can be so strange...