S-a ridicat din pat ametita de somn. Au trezit-o razele de soare care se strecurau printre ochiurile rare ale perdelutei dantelate. Parul i s-a buclat si mai tare, poate de la soarele diminetii sau de la visat.A pasit catre bucatrie, locul in care isi incepe ziua. A scos doua cani de sticla in care a turnat cafeau aburinda. Apoi laptele, lapte care decoloreaza instant cafeua precum o pensula cu vopsea aruncata intr-un borcan cu apa curata. Si-a rulat o tigara si s-a pregatit de intalnirea care i-a dat atatea emotii.
La aceeasi masa, cu aceleasi cafele in fata stateau ea si Sufletul ei. Ea nu a stiut cum sa inceapa conversatia pentru ca ea nu se pricepe sa vorbeasca. Au vorbit banalitati, despre vreme, despre vecini, lucruri pe care le vorbesti cu orice necunoscut pentru a intretine o intalnire conventionala.
Sufletul ei a fost primul care a avut curaj: "Cat timp ai de gand sa ma mai faci franjuri, sa ma mai dai prin masina de tocat de parca as fi o halca de carne? Cate sageti trebuie sa iti mai trimit si cati curieri astfel incat sa iti transmit ca am nevoie de tine, ca vreau sa ma ingrijesti in loc sa ma chinui?!".
Fata cu parul cret a amutit. Nu a stiut ce sa ii raspunda pentru ca nu a stiut pana atunci cata nevoie are de ea Sufletul ei.
Published with Blogger-droid v2.0.6
No comments:
Post a Comment