Cu ce gresesc?

Ni se intampla adesea sa avem in preajma noastra tot felul de oameni care ne dezamagesc la un momentdat: prieteni, iubiti, cunostinte, etc.

Prima intrebare inevitabila care ne incolteste in minte este "Cu ce gresesc?". De ce ii adun pe toti acestia in jurul meu? De ce primesc dezamagiri una dupa alta precum mingile de tenis? Sunt defecta? Nu functionez bine?

M-am aflat si eu in aceasta situatie de nenumarate ori. Mi-am pus aceste intrebari. De multe ori am concluzionat ca este in totalitate vina mea, ca eu m-am lipit unde nu trebuie. Insa dupa ce am judecat mai adanc am concluzionat ca vina este oarecum impartita: ca in orice relatie intre doua parti, cand ambele au fost de acord cu termenii "contractului".

Vina noastra este atunci cand acordam mai multa atentie sau prea multa importanta lucrurilor care nu ni se potrivesc. Cand ne facem prieteni care nu sunt pe aceasi lungime de unda cu noi si desi stim asta, nu incetam sa mai avem pretentii de la ei. Cand ne indragostim de persoane care nu reunesc nici macar 20% din idealul nostru si cu toate astea ne miram de ce relatia ajunge nicaieri. Cand batem palma cu oameni abia cunoscuti si le acordam toata increderea iar acestia uita peste 1 luna de toata intelegerea initiala si ne trantesc in nas noul plan.

Vina celorlalti este ca nu stiu sa aprecieze si sa vada ce e bun si frumos in noi. Ca au mintea inchisa si se prefac ca nu vad. Tocmai de aceea, acest gen de oameni nu au de ce sa fie in preajma noastra.

Deci, trebuie sa acordam importanta si sa crestem speranta numai din persoanele cu adevarat importante. Toate  relatiile care nu se bazeaza cel putin pe aceleasi sentimente pe care le ai tu fata de celalalt ar trebui lasate la fundul sacului, in intuneric.