Am primit de curand un sfat de la un om foarte drag si apropiat de sufletul meu care m-a pus pe ganduri. Deci povestea este cam asa. Am realizat ca sunt genul de om care isi doreste totul sau nimic. Nu prea stiu cum e cu jumatatile de masura, nu ma multumesc ca am putin din toate. Eu vreau sa am totul. Sau sa fie nimic. Nu conteaza. Insa sa nu fie asa pe la mijloc pentru ca nu imi place. Acesta este si motivul pentru care cand sunt super pe val,cand cad, insa ma bucur in egala masura de ambele stari.
Dragul meu prieten m-a invatat sa nu mai astept Totul de la oameni pentru ca asa ceva nu exista. Nu poti avea nici un om doar pentru tine, trebuie sa le dai libertate a spiritului. Si nici un om probabil nu-mi va completa mie setea vreodata. Si aici nu ma intelegeti gresit ca sunt vreo iubita geloasa sau prietena posesiva, ci ma refer la avea asteptari prea mari. In acelasi timp m-a sfatuit sa iau din fiecare om o particica din ceea ce are mai bun si sa imi umplu golul imens pe care il am in piept si il voi avea mereu in cautarea a Totului. Deci Totul poate fi constituit dintr-o suta de oameni din care am cules cele mai bune lucruri.
Hmmm...nice perspective ^^
No comments:
Post a Comment