Republicat

Uitandu-ma asa retrospectiv pe posturile mele din anii trecuti, am regasit unul foarte profund pentru mine, care a ajuns sa genereze un comment super delicios de la o prietena cu care nu am mai vorbit de mult: Mada (hmmm....I'm gonna call you next weeks dear) ^^

Exista momente in viata care creaza dezechilibru total: ce iti place parca nu iti place asa mult, ce crezi este contrar cu ceea ce alegi, ce vrei nu vrei de fapt and so on...
Inainte de moment, daca te-ai fi gandit la el ai fi zis ca nu e mare lucru. Nimic nu poate fi prea rau. De obicei momentele de genul acesta vin cand nu te astepti si de la cine nu crezi. Dupa moment gasesti in preajma pe cine nu te gandeai si nici asteptai.
Mi se pare foarte interesant sa analizezi si sa diseci milimetric ce se intampla in viata ta dar si in a celorlalti. Asta presupune sa ai un bisturiu ascutit, rece si o privire iscusita.
Inseamna ca nu treci prina viata ca gasca, ci ca lebada :)

Dra Lebeda :), am citit pana acum toate postarile tale si recunosc ca niciodata nu am avut aceeasi curiozitate sa vad ce vei scrie la urmatoare postare!!! De la natura, sentimente, colturi de strada si chiar gasculite :), cu mana pe inima iti spun ca ai talent de scriitoare si numai.
In adancul sufletului tau esti artista si ai dreptate cu faptul ca atunci cand cazi, dai tot ce-i mai bun la urcare!
Felicitari sincere pentru toate gandurile tale din acest blog!!Face cat o mie de imagini!

Ideea este ca esti ca o diamant care cauta stralucirea, numai ca ea vine din interior, si chiar daca nu pare, ceilalti o vad :)

Te pup,
Mada M

Like now

streetart

Cautam tot timpul sculpturi, panze, muzee, teatre, arhitectura urbana, galerii, expozitii insa omitem sa vedem ceea ce este chiar lanaga noi: arta strazii.Graff-eri (sper sa existe acest cuvant, altfel il inventez eu) sunt boschetarii artei. Se feresc de lumina zilei, fac ceva ilegal in general, cauta locuri de multe ori periculoase (cladirile instituiilor) sau underground (ziduri din parcuri, poduri, peretii metroului, sau chiar metroul in sine) si exprima in culori vii ceea ce numim streetart.

Mi-am deschis apetitul pentru arta de strada dupa ce am fost impresionata de peretele de la Street Delivery care expunea intr-un desen foarte complex viata bucurestenilor tronata de un tip cu burta foarte mare ce tinea in mana un teanc de bani. Si asa a inceput click-ul. Am inceput sa urmaresc paginile de Facebook StreetArtGermany pentru ca Germania este o tara reprezentativa pentru arta contemporana.

Am plecat in Spania pentru o minunata excursie in sud si am cules primele poze pentru albumul de streetart pe care vreau sa il creez din calatoriile pe care le voi face. Asa ca m-am decis: vreau sa strang arta de strada din toata lumea si sa o adun intr-un singur loc pentru ca trebuie sa deschidem ochii si sa vedem cu totii pasiunea si frumusetea pictata pe ziduri de catre niste artisti pe care nu ii vom cunoaste niciodata.

So, please visit my album: streetart

Am invatat

Am invatat doua lucruri foarte importante:

1. nu te indragosti de cei care au alt drum decat al tau
2. nu ii lasa pe altii sa se indragosteasca de tine cand ai alt drum decat al lor

Simplu!

^^

Cine suntem?

Suntem suma tuturor influentelor care au impactat asupra noastra. Suntem formati din toti ceilati. Suntem bucatele din parintii nostri, care la randul lor sunt bucatele din parintii lor. Am auzit ca atunci cand intr-o casa exista un caine acesta stabileste regulile lui animalice ale locului. Cand mai apare un al doilea caine, primul il invata pe al doilea cum sa se comporte in casa lui.

Cand am aparut in viata parintilor nostrii, acestia ne-au invatat cele mai bune reguli ale casei: unde sa it faci nevoile, cum si cand sa manaci, cum sa te comporti. Ne-au invatat ce stiu ei cel mai bine, cu siguranta! La randul lor, ei au fost invatati de catre bunicii nostri cele mai bune reguli are casei.

Insa evoluam diferit. Intalnim si alti oameni in jurul casei pe care o stim. Credem, crestem, cunoastem. Avem curiozitati, testam, degustam. In parcul din fata blocului exista si alti caini, cu alte reguli de-acasa. Si atunci incepe razboiul: oare sa dorm in pat sau sub pat? Oare sa manac de pe jos sau din farfurie? Hmmm....decizii, decizii...

Suntem noi, insa defapt suntem suma oamenilor pe care ii intalnim. Suntem un amestec de obiceiuri, credinte si opinii care de fapt nu au cum sa fie nicoodata unice si originale. Suntem asa cum ne cream singuri.

M-am luminat singura ca trebuie sa fiu cea ce consider eu, si nu ceea ce considera societatea sau familia, prietenii sau colegii de serviciu. Stiu ca iau ce-i mai bun din fiecare si ma reconstruiesc pe zi ce trece. Ma upgradez si ma updatez continuu. Din pacate, aceasta viata nu ne va ajunge pentru a deveni vreodata cineva anume, pentru ca de fapt noi suntem tot timpul altii.

We think too much and we feel too little!

Tot am in cap o fraza: we think too much and we feel too little!

Oh, da. Atunci cand gandim prea mult uitam sa simtim. Ne tinem ancorati in ganduri, planuri, conexiuni neuronale nebanuite, povesti, deslusiri, revelatii. Uitam sa fim prezenti si sa gustam ce se intampla, sa mestecam clipa si sa inchitim momentul. Unde e multa gandire sunt si putine sentimente. Pana la urma fiinta noastra (pe care o consider compusa din corpul fizic si cel spiritual) nu poate duce in paralel doua procese atat de complexe: sa gandiesti si sa simti. You have to choose!

Daca gandim prea mult reusim doar sa transformam in praf ceea ce ar trebui sa fie caldura in stomac. Daca renuntam la a mai gandi atat de mult putem reusi sa fim prezenti: in realitatea care ne inconjoara, in viltoarea sentimentelor. Putem reusi sa simtim...

Fara cuvinte, doar cu bucurie

Anul care se incheie curand a fost cam cel mai plin de pana acum. Plin de detoate: locrui noi, experiente noi, munca nou si persoane interesante imprejur. 

Taica-miu de ziua lui, in dimineata respectiva, se aseaza pe buda si se gandeste ce a facut el important in viata pana atunci, punctual, pe ani. Practic isi recapituleaza evenimentele majore ale vietii si se bucura de cate a ralizat. Tare zic. Asa ca am invatat.

Anul acesta a fost plin. Am trait mult, cam cat alti trei ani la un loc, in trecut. Am dechis sa culeg din roadele anului si sa le strang de ziua mea, la mine acasa. Roadele sunt oameni noi sa vechi foarte misto pe care i-am intalnit, chestii pe care le-am mancat sau baut, muzica pe care am auzit-o in momente faine. Si desi nu ma cunosteau prea bine sau desi cu unii nu am vorbit de mult sau eram putin suparati au venit toti, in aceasi seara, pentru acelasi scop: eu. Este magnific sentimentul de bucurie, sa am in acelasi timp asa oameni frumosi langa mine.As vorbi despre fiecare in parte insa as vrea sa le pastrez misterul si farmecul acolo in sufletul meu abia incalzit. 

Si iar ajung la aceasi concluzie: oamenii faini se atrag, se aduna si se completeaza unul pe altul. Se bucura unul de altul, sunt relaxati si sunt in acelasi spirit, adica vorbesc aceasi limba cumva aparte. 

Mi-am petrecut cea mai tare zi de nastere, si prima dintr-un sir minunat de zile de nastere in care te bucuri de ce ai mai bun din spate fara sa iti fie frica de viitor.

Ce ai schimba daca te-ai putea intoarce in timp?

Daca ne-am putea intoarce in timp am putea de exemplu sa actionam asupra evenimentelor asa cum vrem noi, ca de exemplu sa ne omoram bunicul? Daca il omoram atunci existenta noastra prezenta mai este garantata? Practic ii schimbam cursul vietii si el nu mai poate procrea parintele nostru. Am putea sa ne intoarcem in timpul altcuiva, ca de exemplu in cel al bunicului si daca da, am putea schimba ceva in el? Am putea sa ii schimbam lui cursul vietii? Putem sa ne intoarcem in alt timp decat in cel al nostru?

Daca stau sa urmaresc teoriile logicii: nu! Daca este posibil ne putem intoarce doar in timpul nostru. Nu in timpul altora. Si daca este posibil sa ne intoarcem, nu trebuie sa schimbam nimic. Timpul pe care l-am trait a definit persoana care suntem acum.

Asa ca, dupa ce mi-am batut capul cu cat de departe ne putem intoarce in timp m-am hotarat sa visez la calatorii in viitor. Al meu, care va fi unul de succes, sunt sigura! ^^ Sper ca si al vostru...

Arta si iar arta

Am avut ocazia sa particip la serbarea celor 75 de ani de la lansarea ansamblului arhitectural Drumul Eroilor din Targu Jiu. Mai exact vorbim despre monumentele lui Brincusi: Masa Tacerii, Poarta Sarutului si Coloana Infinitului (sau fara sfarsit, acesta fiind numele original).

Am cunoscut oameni foarte faini si voi contribui in curand la drumliber cu un articol. 

Keep in touch! :)

36 h

Vreau sa ramana scris aici, poate asa ma ajuta sa trec mai usor peste.

Am aprox 36 de ore de cand nu am fumat, si sper sa o duc in continuare tot asa...

Ma gandesc ca daca declar public ca sunt nefumatoare imi va fi de folos sa trec mai usor peste sevrajul de inceput...Cu toate ca, opinia publica nu ma impresioneaza prea tare, insa let's see...

Rosia Montana - NU SUNTEM DE VANZARE!!! #2

Revolutia Hipsterilor.

Am participat duminica trecuta la protest si am de gand sa particip si duminica aceasta. Am tot "auzit" pe internet ca toata aceasta manifestare este denumita Revolutia Hipsterilor. Am tot vorbit cu oameni din jurul meu, de diferite varste si pot spune ca am tras niste concluzii pe care vreau sa le impartasesc aici. 

Cine sunt Hipsteri? Am sa pun o scurta descriere de pe urbandictionary care mie imi suna foarte reprezentativa pentru aceasta categorie de oameni:

"Hipsters are a subculture of men and women typically in their 20's and 30's that value independent thinking, counter-culture, progressive politics, an appreciation of art and indie-rock, creativity, intelligence, and witty banter."

Ca sa spun in cuvintele mele hipsterii sunt acea categorie de oameni care se implica in cauze pe baza de valuntariat, care asculta muzica necomerciala, care prefara vintage in loc de 'la moda', care merg cu bicicleta sau pe jos pentru ca este mai eco, care manaca bio si vegan, care apreciaza arta si natura, care incearca sa faca lucrurile altfel decat marea majoritate. Ei se lupta cu necomercializarea oamenilor si gandirilor, si incearca sa nu faca parte din turma de oi condusa de interese politici si financiare. Sunt cei care vad viata in culorile instagram. Tot ei sunt cei care inca mai cred si inca mai spera, care au insufletire pentru a schimba lumea intr-un loc mai bun. Poate unii dintre voi considera ca acesti sunt niste visatori si traiesc intr-un norisor pufos departe de realitate, insa cred ca este de o mie de ori mai sanatos si mai frumos sa poti vedea partea frumosa din tot gunoiul care exista in jur...

Cine a participat la protest? Ei bine, da, cam acest gen de oameni. Am incercat sa gasesc niste explicatii pentru categoria oamenilor de la protest. Am ajuns la concluzia ca media de varsta este undeva in jur de 30 de ani. Poate pentru ca aceasta este generatia care nu a trait foarte mult in comunism si nu are imprimate adanc principiile bolnave ale acestei ere, care inca mai crede si spera in schimbare, care nu este obosita si secatuita de mizeria din politica si societatea romanesca. 

Ce vom obtine? Poate nimic sau poate vom reusi. Avand in vedere interesele financiare majore si gradul de coruptie ridicat din acest sistem mi-am cam pierdut speranta... Insa vreau sa simt ca am incercat si ca nu am trecut nepasatoare pe langa lucrurile grave din jurul meu. Vreu sa fiu punctul acela din poza la care se vor uita politicienii cand le va trece prin cap gandul ca romanii si-au invatat copii ce inseamna atitudine.

Asa ca, pentru cunoscatori, ne vedem duminica, in acelasi loc, la aceasi ora, in aceasi Revolutie Hipstereasca pentru salvarea Rosiei Montane.

#unitisalvam , #rosiamontanta

Foto: Daniel Vrabioiu

Rosia Montana - NU SUNTEM DE VANZARE!!! #1

Am scris anul trecut un articol, pe care l-am facut cadou unui blogger, insa nu l-a publicat :) Il aduc acum la viata, in special in contextul tulburat al evenimentelor din ultimele zile:

"Am vizitat Rosia Montana exact in momentul in care se desfasura FanFest. De fapt, acesta era chiar scopul calatoriei, sa participam la FanFest si sa vedem ce se intampla pe acolo, pentru ca vroiam o parerea de la fata locului, nedenaturata de stiri, ziare si alte opinii legate de Rosia Montana.

Despre FanFest am numai cuvinte de lauda. Atmosfera hippie, sustinuta de oameni creativi, ateliere educative si multa multa cultura. Am fost gazduiti de doamna Maria. Ne-am asezat cortul in curtea ei de 1000 de metrii brazdata de iarba verde si copaci. Unul dintre lucrurile dragute ale festivalului era faptul ca puteai sa iti pui cortul in curtile oamenilor si sa socializezi cu acestia. Am ales un loc jos, la umbra unui copac insa Dna. Maria ne-a informat ca "acolo este pamantul celor de la Gold si nu putem campa". Pamantul celor de la Gold in curtea ei? Se pare ca da, cei de la RMGC au bucatele de pamant in curtile oamenilor. Probabil in momentul in care oamenii acestia sunt in cumpana financiara mai vand "x" metrii patrati acestui trust, care asteapta cu nerabdare sa cumpere tot.

Nu am sa vorbesc aici despre RMGC si proiectul lor insa va pot directiona pe cele doua site-uri relevante subiectului, din care sa va faceti o parere: Salvati Rosia Montana si RMCG .

Cu toate acestea vreau sa afirm din capul locului ca nu sustin proiectul RMCG, ca il consider distructiv pentru ceea ce reprezinta Rosia Montana (cea mai veche localitate cu existenta continua din Romania, atestata documentar pe 6 februarie 131 dHr, considerata "actul de nastere al poporului roman") si comunitatea acestei zone. 

 View catre mine

Cu ocazia acestei vizite as vrea sa notez cateva lucruri care m-au impresionat sau dimpotriva m-au deranjat acolo si care au starnit opinia pe care am enuntat-o mai sus.

Sediul principal RMGC se afla in micul centru al acestui sat. Intr-o cladire frumos renovata, care face nota discordanta cu cladirile din jur. La etajul 1, deasupra sediului RMGC se afla sediul Sindicatului Minier. In mintea mea, Sindicatul Minier trebuie sa apere interesele minerilor din acea zona, respectiv sa sustina oprirea proiectului pentru ca odata cu el acesti mineri nu vor mai avea de lucru. Ce ironie a sortii ca cele doua institutii importante ale zonei sa co-existe in aceasi cladire frumos renovata, probabil fara sa se "deranjeze" una pe alte. La propriu!

Prin sat, din loc in loc existau diferite case reconditionate, aduse la forma lor initiale, de altfel spectaculoase pentru privitori. Pe unele din casele nerenovate exista o placuta frumoasa care ne descrie casa si ne spune: "Cladirea va fi restaurata odata cu deschiderea proiectului minier". As putea sa refrazez: "Fiti de acord cu deschiderea proiectului minier, noi va vom renova casele ca mai apoi sa daramam totul pentru ca noi cautam altceva decat sustinerea comunitatii".

 Casa renovata

 

 Casa care se va renova daca incepe proiectul minier

Casa renovata

Locatiile in care am vazut Gold Corporation erau toate renovate si aratau desprinse dintr-un orasel modern de munte din Germania. Acestea erau in contrast total cu restul de peisaj rural romanesc. Mai mult de atat, in centrul satului exista Muzeul RMGC in care am gasit poze sau exponate cu privire la minerit. Acestea m-au facut sa inteleg cat de rudimentar este mineritul in Romania, ce chinuiti sunt oamenii aceia, ce meserie grea au. Ideea din spatele muzeului este aceea de-a arata in ce conditii mizere se desfasoara mineritul si cat de "bine" le va fi minerilor in momentul in care va demara proiectul. Pardon, nu precizeaza nimeni ca atunci cand se va demara proiectul nu va mai exista o caramida din tot satul Rosia Montana si probabil altele de prin jur....

Muzeul celor de la RMGC

In cadrul festivalului exista un tur destul de greoi catre mine. Acesta se desfasoara "pe jos". Ca sa ajungi acolo trebuia sa parcurgi o distanta considerabila si sa fii bine echipat de mers. Ca alternativa exista plimbarea cu Jeep-ul pusa la dispozitie de RMGC, catre aceleasi mine, in concurenta cu prima varianta. Hmmm...o alternativa, avantajoasa?

 Angajatii RMGC si jeep-urile lor pentru excursia la mine

Pe diferite delulete din sat unii doritori de cazare si-au instalat corturile. A doua zi au aparut exact la timp angajatii RMGC cu placute de lemn pe care era inscriprionat: "Proprietate privata Rosia Montana Gold Corporation" astfel obligandu-i pe cei din corturi sa plece de pe dealurile lor. Ce-i drept, era cam multa agitatie pe acolo...

Cantina minierilor din centrul satului ne-a imbiat cu preturi provocatoare. Desigur, tot proprietate privata RMGC. Inca un praf in ochi pentru ideea: "Iata in ce conditii vor manca minerii dupa inceperea proiectului...".

Centrul Rosiei Montane

Dupa toate aceste dovezi ca RMGC este peste tot, poate cumpara orice, ma intreb cat vor mai rezista oamenii aceia in fata unei asa presiuni? Cate acte caritabile mai au de gand sa faca cei de la RMGC? Cat vor mai fi de necumparat acesti localnici cand saracia le bate la usa? In timp ce paraseam Rosia Montana cred ca mi-am gasit raspunsul inscriptionat cu litere mari, pe o placuta de pe una dintre casele saracacioase ale satului: "ACEASTA PROPRIETATE NU ESTE DE VANZARE!"."

 Tauri (lacuri) formate in urma exploatarii miniere

Cateva informatii despre ce inseamna Rosia Montana:

#unitisalvam , #rosiamontana

Big expectations

Am realizat ceva timp in urma ca sunt foarte drastica cu cei din jur, in sensul in care sunt pregatita sa judec pe oricine care nu are aspiratii marete pentru ei insisi. Cei care nu viseaza ma enerveza, cei care nu spera sunt niste "distrusi", cei care nu incearca sunt "ratati".

In aceasi masura ma enerveaza maxim oamenii care se complac, care se multumesc cu putin, care nu au curaj sa schimbe ceva ce ii nemultumeste.

De ce toate aceste lucruri? Pentru ca eu nu le fac, si pentru ca subiectivismul meu este la cote maxime si mai ales pentru ca ii compar pe ceilalti cu mine. Da da, stiu, gresesc gandind asa, insa nu pot sa imi tin gurita si sa nu ii ocarasc putin pe acestia....

Imbatranesc?

Odata cu trecerea timpului capatam experienta, maturitate si inteleptciune. Cica. Sau imbatranim, cum vor unii oameni sa sublinieze.

La mine lucrurile se intampla tocmai pe dos. Cu cat trece timpul cu atat ma simt mai iresponsabila si ametita. Cu atat fac mai multe prostiute, nu stau locului, nu am timp sa ma plictisesc. Imbatranesc? Ah, poate doar la suprafata, poate pielea mea si parul, insa pe interior....intineresc. Imi imaginez ca merg la facultate atunci cand iau metroul catre serviciu. Imi vad munca precum un curs preferat, la care abia astept sa invat ceva nou si sa ma hlizesc cu colegii. Lenevesc cand am chef si imi programez trei intalniri in acelasi timp cu trei persoane diferite. Eventual si in locuri diferite din oras. Inca deschid usa soferului pe partea dreapta, pentru ca am rupt-o acum cateva luni insa nu ma deranjaza cu nimic si nici chef de peirdut timp in service nu am. 

Se zice ca odata cu trecerea timpului femeile devin mai pretentioase, nu mai accepta usor situatii sau persoane. Damn! La mine timpul e pe dos. Intineresc nu auziti?! Imi dau intelepciunea pe momentul trait asa cum am chef, schimb seriozitatea cu rasete cu gura pana la urechi, la 4 dimineata intr-o miercuri.

O colega mi-a zis: "Hey, tie cand iti vine mintea la cap?" Ahaha, deja am pierdut aceasta speranta...nu stiu, nu cred ca mai am sanse .... Ma uit in jur si vad atatea persoane speriate de varsta lor, de status, statut sau conditiile financiare. Guys, incercati sa intineriti si sa inversati trecerea timpului in favoarea voastra si veti vedea cum totul se simte asa cum vreti voi!

why?

why we start doing things when we are not in a relationship? why, only in those times we feel to live hard, to breath more air, to sleep less, to drink more and to feel our blood running into our veins?

why we forgot to be our self's when we are in love, why we get lazy and we decide that we deserve everything? if we would live our relationship as the last day of our life, for sure everything would be more exiting and for sure we would heave more chances for a looong and amazing love!

So:
- let's sleep less!
- let's treat our partner as a new guy just met!
- let's be always happy!
- let's remove all the worries and live everything at maximum intensity!

So, let's!!!!

My first Couchsurfing experience

My plane just landed at noon, oh God, in Madrid it's so fucking hot. I pull out my phone and call my couchsurfer: "Hi Andres, I just landed!". "Andreea, stay in the bus station, I'll be there to pick you up in 10 minutes!"

Andres picked me up from the airport. We arrived so quickly at his flat. He showed me my room (his living-room), the chicken, the bathroom. "You can take from the fridge whatever you want because now my house it's also your house!". He asked me if I'm hungry and we decided to go in some places from the neighborhood, where he eats all the time. I took my sunglasses, he gave me some tan screen because in Madrid the sun it's very hot and we went to the local bars. I asked Andres to show me how they live a custom day and to take me only in noncommercial places.

In the first place we went we started with two cervezas. "We enjoy a lot the foam of the beer, the glass should have half foam and half beer!". In fact the guy who served us the beer was knocking a flat spoon to the glass, to make more foam. Also, if a place has more napkins on the floor, it means it's a good place to eat. Great, I'm in the right place! Let's started! :) Before ordering something we received for free some olives and sardine. In fact, in all the places we eat we received a little small thing for free, thing that surprised me a lot! :) We eat small tapas, with their wonderful chorizo and ham. After this we moved in another place for eating tortilla de patatas, witch is like an omelette with patatoes.  They eat a lot of food with patatoes, because after the war finished Spain was very poor and they had to invent some cheep food, and and hence arose potatoes in their dishes. 

We took a short siesta, because after such a meal we had to be lazy a little bit :) Then we woke up and go out for other meals and drinks. We started in a place from the city center. We eat a very delicious octopus, cooked with olive oil (a lot of their food is made with olive oil) and of course, another Cañas and Tapas. Cañas means small glass of beer with a strange specialty for me: a lot of foam. Usually we try to escape the glass for the foam but they like opposite. Then we moved in another place, a small nice bar where all the walls was covered by posters. We drank there Mojito, maybe one of the best Mojito I ever drank. But the night was still young so we went in another place, like a club with loud music where I tried the experience to drink and not smoke in the same place. And it works guys, trust me! :D

Next day I woke up first and because I found nice not to leave the house without noticing my host I left a note on the fridge with my plans for the next hours: going to the city center for walking and buying souvenirs for my friends. I took a common breakfast at Starbucks with Coffee Latte and a spanish sandwich while I was watching the bustle of the city. An old lady from the next table started a conversation with me (In Spanish) about the weather and I answered her in few words I know: "Si, Creo que va a llover" (I think it's gonna rain). Andres called me when he woke up and asked me if I'm hungry and I want to take another tapas in the city center. 

So, here we started another hang out through the city, with a very nice terrace in the city center for coffee, then a sky bar for the Gin Tonic they took before the dinner. 

This sky bar was amazing, you can see all the city and the mountains from there. After this we eat again some tapas then go out for drinking in a Cuban Bar, with nice life music and people dancing and enjoying the music. Then we tried to find a bar with Jazz music, but it was close so we stopped near, in another bar for trying more Mojitos :D After this we went in a Piano Bar witch was the best Piano bar I ever saw. We spent there maybe 2 hours, not very common for Spanish guys who love to move from a place to another all night long. The singers was people from the bar, everybody was sitting near the big piano, singing, dancing, drinking. I saw there a lot of different faces, starting with young people, old people, fancy ones, rappers, stylish, an so on. It was a very nice mix of people brought there by the same meaning: joy for life. This picture was amazing, was one of the picture who changed my life and my perspective, it was the picture I'll review all the time when I'll be sad or not so happy. 

So, Madrid it's a great city. People enjoy spending time in the bars, or walking all night long. Spanish people are very friendly, very optimistic and full of life. They like to enjoy life, this is one thing I realized also in my first visit in Madrid, but now I could feel it in my own skin.

Next days I moved to my hotel where my colleagues was hosted too, because the purpose of my trip was working :) Nevertheless I had one of the best travel experiences of my life and I strongly think that you can discover a city only showed by locals, you won't ever find those places in travel guides. 

So, gracias Andres por el buen tiempo que pasamos juntos y la paciencia que me muestran estos lugares (hahaha...it's Google translate, it's not me:)

She & He

She:

Atunci cand eu nu iti dezintegrez tie fiinta si nici valorile. Cand te las sa te misti liber asa cum esti tu, cand poti fi la fel ca inainte. Cand iti dau toata admiratia de care sunt in stare, cand nu mai exista bine sau rau ci existam eu si tu. Atunci cand mintea mea poate intelege orice, cand ma pot sacrifica pe mine pentru binele tau. Cand ma simt un vizitator in viata ta, si pasesc incet astfel incat sa nu fac prea mult zgomot si nici sa ridic praful. Cand ma amuz de defectele tale, care compun puzzelul colorat al personalitatii tale. 

He:

Este ca atunci cand descurc tainele stiintei. Cand sunt fascinat de perfectiunea universului la fel de complex ca personalitatea ta. Cand stam ore in sir de vorba incepand de la nimic si ajungand la idei mari. Cand primesc cu incatare orice idee de-a ta si fac lucruri pe care nu le-am mai facut. Atunci cand inteleg gura de aer de care ai nevoie, fara sa ma supar, desi ma chinuie de multe ori fiind in neconcordanta cu mine. Cand te fascinez si te bucur de tot ce iti povestesc. Cand ma lasi sa te iubesc asa cum probabil nu ai mai fost iubita pana acum!

How to survive a night out

Bucharest is becoming more and more known as a cheap and snazzy party destination. Every weekend it attracts tourists all over Europe, that have access to a low cost flight route and are on the look for some good old fun. Considerably, the town is flooded two days a week by both tourists and locals that want to get down (wink - wink). The atmosphere is vibrant as tens of hundreds walk the streets from club to bar to pub in order to find the right crowd for the given mood.

However, this many people attracts a whole lot of other types of crowds, so I figured a list of do's and don't to help navigate the weekends could be useful. So here comes the wisdom accumulated through hard, long nights and bad decisions:

• drink at home! especially if you want to have money left for rent
• do not wear high heals! unless you are really desperate ;) old town has pedestrian cobbled streets 
• always accept a free shot! it's quick (so you don't have to go through a lengthy annoying conversation with the one supplying it), and it's cheap enough (so it won't hurt anyone's feelings or wallet)
• do not accept any drinks from non-Romanians! even if they are cuter, funnier, and generally more interesting than our dudes, us girls must stay together and help raise the bar for our own, otherwise they will never learn
• dance with whomever you please, but whatever you do, please restrict yourself from doing the sleazy knee-bending grinding thing! and no quantities of alcohol will ever excuse girl on girl dancing! better yet, find a pole and grind with that, it is that much more appealing and looks way less desperate!!
• do not trash talk in the bathroom! you are drunk and you think that is the place to vent, but believe me, those walls are not sound proof! and also, always have some kind of paper toilet on you, most clubs in Bucharest don't consider the 7 euro/ drink profitable enough as to throw in some toilet paper
• eat before you get home! even if it's a cheap hot dog, it will at least save you the sad discovery that your fridge is yet again 'out-of-order' 
• do not start talking with people in line to get food at 5 in the morning, they are as drunk and as horny as you are! most fights I've seen, started in this situation
• always be nice to the honest cab drivers taking you home, you never know when you'll need them to give you a hand (or a napkin)

Next time, let's get drunk and freaky, together! :)

Ciudato!

Daca nu am chef sa vorbesc cu tine nu inseamna ca sunt o ciudata!
Daca nu sunt conforma cu ce e conform nu inseamna ca sunt o ciudata!
Daca am curaj mai mult decat tine nu inseamna ca sunt ciudata!
Daca gandesc lucrurile in felul meu nu inseamna ca sunt ciudata!
Daca fac niste corelatii la care tu nu te-ai fi gandit nu inseamna ca sunt ciudata!
Daca nu imi place sa fac de mancare nu inseamna ca sunt ciudata!
Daca iau niste dezicii pe care tu nu le-ai lua nu inseamna ca sunt ciudata!
Daca aleg cand sa vorbesc si cand sa nu vorbesc despre mine nu inseamna ca sunt ciudata!
Daca ma intristez in fata lucrurilor aparent neinsemnate tie nu inseamna ca sunt ciudata!
Daca ma supara nimicuri nu inseamna ca sunt ciudata!
Daca fac lucruri care par nebunesti pentru tine nu inseamna ca sunt ciudata!
Daca visez la cai verzi pe pereti nu inseamna ca sunt ciudata!

Daca sunt asa cum am descris mai sus nu inseamna ca sunt ciudata ci ca sunt aparte de marea majoritate!

Iar zodii

Am share on Facebook un articol numit "10 mituri despre introveriti". Continutul de altfel foarte interesant, de la clarificarea faptului ca introvertitii nu sunt niste ciudati pana la faptul ca nu sunt tocilari sau oameni carora nu le place sa vorbeasca. Il puteti gasi aici: 10 Mituri despre introvertiti.

In acelasi timp, poate am devenit putin exagerata insa sunt destul de atenta la zodiile oamenilor din jurul meu. Acum nu vreau sa fiu inteleasa gresit ca ma ghidez in a-i clasifica pe acestia doar dupa acest aspect pentru ca tot timpul iau in seama background, comportament, anturaj, dezvoltare, etc, etc. Insa interesant este ca, oamenii din aceasi zodie au comportamente comune (repet, insa nu exhaustive pentru o anumita zodie) :)

Ca sa revin la partea cu share on Facebook... Eu sunt sagetator. Am considerat interesant acest articol pentru ca asa sunt si eu: introvertita. Si simt ca oamenii ma inteleg gresit de multe ori pentru faptul ca vreau sa stau mai retrasa sau pentru faptul ca de multe ori nu comunic anumite lucruri personale desi comunic orice altceva cu cei din jur. Anyway, legat de introvertit / extrovertit am o sumedenie de pareri insa le voi dedica lor o postare speciala. 

Insa, ce m-a facut sa zambesc este faptul ca 2 persoane care au apreciat poastarea mea de pe Facebook sunt sagetatori....si cu mine 3 :)

Box

Mintea umana este precum o cutie. Acolo se tin toate informatiile. Unele mai ies din cutie odata cu trecerea timpului. In general doar aducem cunostinte noi in cutia magica.

Da, sunt rea si dura si declar ca urasc oamenii care vad doar ceea ce este in cutia lor. Care nu sunt capabili sa gandeasca in probabilitati si sa dea o tura de cutie, pe dinafara. Pentru mine, acest gen de oameni sunt limitati, din toate punctele de vedere. Imi ingreuneaza existenta si imi duc nervii pe niste culmi necunoascute. Nu pot sa ii inteleg pe aceia carora daca le prezinti o alta modalitate de a ajunge de la A la B, corecta dealtfel, refuza instant sa o ia in considerare. De ce eu pot sa vad 360 insa multi dintre cei din jurul meu isi blocheaza privirea la 90? De ce nu suntem cu toii curiosi macar sa vedem ce este posibil sa facem altfel si respingem din start anumite idei?

Poate pentru ca oamenilor le este frica de necunoscut si au o rezistenta prea mare la schimbare. Poate pentru ca daca ii pui sa iasa din cutia bine cunoscuta au senzatia ca vor cadea intr-o prapastie a necunoscutului. Asta fara sa stie ca, de multe ori, outside the box may be the easy way to do thing...

Unde iti tii grijile?

Isi cauta cheile in geanta si incearca sa descuie usa lui cu cheia ei. A uitat ca acum are doua randuri de chei si ca intr-o anumita broasca se potriveste doar o anumita cheie. Intra in casa, isi desface sireturile si isi lasa la usa grijile. In aceasta casa se vorbeste incet. In aceasta casa. Se aseaza pe pat. Patul parca este scufundat in muzica difuza si lumina linistitoare. Inchide lumina si deschie imaginatia.

El ii atinge fata, ea ii electrizeaza corpul.

Timpul se opreste fix peste clipa pe care ea o vrea. Apoi se deformeaza dupa cum el vrea. In jur nu exista nimic altceva decat un pat, muzica difuza, lumina linistitoare. Si mainile lor puse exact peste bucatile de suflet lipsa, astfel incat aceste sa nu se scurga afara.

Deschide ochii. Pe masa ea gaseste micul dejun, o cana de ceai si te iubesc scris din bobite de naut. Isi leaga sireturile, descuie usa, isi ia grijile de pe jos, le pune in geanta si pleaca. Parca acum sunt mai usoare...

Fara titlu

Omul este o fiinta complicata. S-a nascut pentru a fi nemultumit. Omul este o fiinta nemultumita.

Omul nu isi gaseste locul in locul in este. Alearga dupa job, timp liber, responsabilitati, copii, bani, autobuze, excursii, vise, realizari, mare, weekend-uri...

Cand atinge ce are de atins il cuprinde o noua nemultumire si o noua dorinta. Nu isi gaseste locul in nimic. Copiii nu il mai multumesc, seful il dezamageste. Timpul e prea scurt, banii prea putini, weekend-urile prea rare, responsabilitatile prea mari. Pamantul este prea lat si prea lung pentru a-l putea cuprinde. Visele sunt nerealizabile, oamenii prea multi pentru a-i cunoaste pe toti in aceasta viata. Tot timpul exista ceva ce nu are, tot timpul ce are este prea putin. Autobuzele pleaca din statie in fata lui, vara e prea scurta iar iarna prea grea.

Oare cand ne vom opri din alergat si oare cand ne vom obisnui ca putin sa insemne mult? Cred ca niciodata.

Chestionarul lui Proust

Ati raspuns vreodata la chestionarul lui Proust? Acesta are o serie de intrebari aparent simple insa introspective, care te determina sa faci niste alegeri din milioane de posibilitati pentru a putea raspunde.

Varianta ale carei raspunsuri s-au pastrat intre documentele familiei Faure (Felix Faure, tatal Antoinettei, avea sa ajunga peste cativa ani presdintele Frantei!) dateaza din 1890, cand viitorul scriitor era voluntar la Regimentul de infanterie 76 din Orléans. Textul a fost regasit in 1924, la doi ani dupa moartea sa, si a circulat sub denumirea "Marcel Proust par lui-męme." Manuscrisul a fost vandut la licitatie in 2003, pentru suma nu tocmai mica de 102 000 de euro. Desi jurnalul Antoinettei Faure era tinut in engleza, Proust a tinut sa raspunda in franceza, modificand usor intrebarile.

Iata intrebarile, raspunsurile meu si in paranteza raspunsurile pe care le-a dat Proust. Succes si voua!

Principala trasatura a caracterului meu: Faptul ca sunt sociabila. (Proust: Nevoia de a fi iubit si, mai precis, nevoia de a fi mangaiat si rasfatat, mai mult chiar decat nevoia de a fi admirat).

Calitatea pe care o prefer la un barbat: Toleranta (inteligenta este by default, nici nu are rost sa o mai iau in discutie. (Proust: Farmecele feminine.)

Calitatea pe care o prefer la o femeie: Feminitatea. (Proust: Insusirile barbatesti si directetea camaradereasca.)

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Faptul ca ma tolereaza & accepta asa cum sunt. (Proust: Faptul ca sunt tandri cu mine, daca persoana lor e suficient de sofisticata pentru a da un pret mare tandretei lor.)

Principalul meu defect: Supericialitatea (Proust: Sa nu stiu, sa nu pot)

Ocupatia mea preferata: Sa scriu. (Proust: Sa iubesc.)

Visul meu de fericire: Sa iubesc. (Proust: Mi-e teama ca nu e destul de inalt, nu indrazesc sa-l spun, mi-e teama ca-l voi distruge spunandu-l.)

Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: Sa se intample ceva rau cu cineva drag. (Proust: Sa nu le fi cunoscut pe mama si bunica.)

Ce-ati vrea sa fiti? Pictorita sau caine. (Proust: Eu insumi, asa cum m-ar vrea oamenii pe care-i admir.)

Tara in care-as vrea sa traiesc: Franta (Paris), Spania (Barcelona) sau Germania (orice). (Proust: Aceea in care lucrurile pe care le vreau s-ar realiza ca prin farmec si unde tandretea e intotdeauna impartasita.)

Culoarea preferata: Verde deschis. (Proust: Frumusetea nu se afla in culori, ci in armonia lor.)

Floarea preferata: Nu prea imi plac florile sau poate imi place putin iasomia. (Proust: A ei, si apoi, toate.)

Pasarea preferata: Soimul. (Proust: Randunica).

Prozatorii mei preferati: Mircea Eliade si toti francezii care scriu :)) . (Proust: Astazi Anatole Framce si Pierre Loti.)

Poetii mei preferati: Blaga. (Proust: Baudelaire si Alfred de Vigny.)

Eroul meu preferat: Batman. (Proust: Hamlet.)

Eroina mea preferata: Eva. (Proust: Bérénice.)

Compozitorii preferati: George Enescu, Vivaldi. (Proust: Beethoven, Wagner, Schumann.)

Pictorii preferati: Dali, Grigorescu. (Proust: Leonardo da Vinci, Rembrandt.)

Eroii din viata reala: Bunica mea. (Proust: Darlu, Boutroux.)

Eroinele din istorie: eh, nu mai tin minte istorie. (Proust: Cleopatra.)

Bautura si mancarea preferate: Vinul roşu sec. Mancaruri cu branza, la cuptor. (Proust nu raspunde.)

Numele preferat: A fost Diana. Acum nu mai am. (Proust: N-am decat unul deodata.)

Ce detest cel mai mult: Minciuna. (Proust: Ceea ce e rau în mine.)

Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Hitler & toti adeptii sai. Comunistii, desi nu prea am trait in era lor. (Proust: Nu sunt suficient de instruit ca sa raspund.)

Fapta militara pe care-o admir cel mai mult: Nu stiu, nu sunt pasionata de armata (Proust: Voluntariatul meu.)

Darul natural pe care-as vrea sa-l am: Rabdare. (Proust: Vointa şi seductiile.)

Cum as vrea sa mor: Rapid. (Proust: Mai bun - si iubit.)

Starea de spirit actuala: Trecuta, actuala si viitoare: Amestecata. (Proust: Plictiseala de a ma fi gandit la mine pentru a raspunde la toate aceste intrebari.)

Greseli care-mi inspira cea mai multa indulgenta: Toleranta fata de persoane care nu merita. (Proust: Cele pe care le inteleg.)

Deviza mea: Nu am. Ma orientez la fata locului :)) (Proust: Mi-ar fi prea frica sa nu-mi poarte ghinion!)

Te iubesc?!

Cat de des folosim expresia "Te iubesc"? Si cand o spunem si de ce si cui adresam? Exista o delimitare a sentimentelor care sa atraga si expresia? Exista un timp predefinit dupa care sa simti intr-atat incat sa declari in cuvinte ceea ce traiesti in interiorul tau? Exista un minim sau un maxim al iubirii cand sa spui "Te iubesc" pentru prima data sau cand trebuie sa spui tot timpul? 

Cred ca nu exista nici un sablon. Si nici un "trebuie" si nici un "daca nu spui ce inseamna". Cred ca niciodata nu e prea devreme sau prea tarziu. Deasemenea cred ca poti iubii fara sa spui in doua cuvinte, poti simti fara sa fie nevoie sa declari. Poti sa te uiti in ochii celuilalt sau sa il strangi in asa fel in brate incat sa ii transmiti toata iubirea ta ... 

Nu vreau. Vreau.

Nu vreau sa fiu barca de salvare. Nu vreau sa decantez nefericirea. Nu vreau sa fiu filtru. Vreau sa fiu patura pe care ti-o pui dupa ce te-ai salvat. Vreau sa fiu restul de fericire, chiar daca ai aruncat cea mai mare parte. Vreau sa fiu apa filtrata. Nu avem nevoie de multa apa, pamant sau oxigen. Orice, da-ne orice si vom rasari pe cele mai ciudate stanci.

We have to talk about Kevin

De ceva timp m-a apucat patima cititului. Insa cititul acela in metrou, in bucatarie cu mancarea in fata, pe strada, pe la colturi, peste tot. Mai ales atunci cand prind ceva interesant, insa fara lipsa de modestie, tot ce am ales pana acum a fost foarte captivant.

Insa de departe cea mai captivanta carte a fost "Trebuie sa vorbim despre Kevin". Am citit-o cu sufletul la gura, mi-am format pareri pe care le-am intros pe toate fetele pana la sfarsitul cartii. M-am gandit si razgandit, m-am asociat putin cu personajul, m-a impresionat si enervat in acelasi timp.

Am hotarat sa vad si filmul in cele din urma, sa vad daca seamana cu ceea ce mi-am imaginat eu si desigur sa vad ce au transpus producatorii.

Diferenta carte / film este nemarginita. Cartea surprinde detalii care mie mi s-au parut relevante pentru concluzia finala insa pe care nu le-am regasit in film. Daca citesti cartea tinzi sa acorzi compasiune lui Kevin, sa te ingrozesti de unele actiuni ale Evei, sa o "scuzi" putin pe Eva pentru ca si-a iubit libertatea mai mult decat copilul insa sa nu o ierti pentru dezastrul pe care l-a construit in Kevin. Filmul pune lucrurile in alta lumina. In film Eva este o victima a propriului copil, un copil diabolic care ii face viata un cosmar. Un copil care este capabil sa isi omoare tatal si sora si alti 11 colegi cu sange rece, folosind ca arma abilitatea extraordinara de-a trage cu arcul (pasiune cultivata chiar de tatal sau). Cu toate ca filmul este saracacios in detalii mi-a placut amaestecul de secvente fara ordine cronologica.  Coloana sonora este foarte bine aleasa, gasesti muzica cu note pozitive in secvente pline de drama. Flimul are foarte putine dialoguri si mult accent pe cadre, muzica, etc.

In concluzie, merita toti banii atat cartea cat si filmul. Insa mi-am promis ca voi urma acelasi curs firesc al lucrurilor: citit apoi vazut, pentru ca filmul este posibil sa imi creeze o proveste sumara despre ceva ce as putea sa imi imaginez in alte o mie de moduri din cartea care a stat la baza.

Fiecare si fiecare.

Imi doresc ca fiecare pas pe care-l fac sa imprastie zapada mai mult pe strada si Soarele, cu ajutorul meu, sa o topeasca mai repede.

Imi doresc ca fiecare respiratie de-a mea sa se adune undeva in toata atmosfera si Atmosfera, cu ajutorul meu, sa se incalzeasca mai tare.


Imi doresc ca pentru fiecare data cand deschid geamul, toata caldura din casa sa se adune la caldura din jur si Caldura, cu ajutorul meu, sa fie mai puternica.

Imi doresc ca eu sa-ti fiu primavara, asa cum si tu mi-ai fost, sa urmam cursul lucrurilor asa cum au mai fost, sa iesi din mocirla in care te zbati, asa cum si eu am fost.

De ce B.

Mi s-a spus ca voi fi straina printre straini. Dar azi ma simt mai straina aici, decat intr-un oras necunoscut.

Sunt legaturi stranse pe care nu mi-as inchipui ca o sa le pierd vreodata, dar caut caut caut... sentimentul acela de "a fi la locul potrivit, la momentul potrivit", sentiment pe care l-am avut doar de cateva ori, rar in compania cuiva si o singura data pe deplin.

Era vacanta, vacanta mea dinaintea furtunii, furtuna de care depindea enorm parerea mea despre mine. Eram in tren si ma indreptam spre orasul B. Cu castile-n urechi, plecam singura sa colind strazile pe care le-am vazut in filmul lui Woody Allen sau pe care mi le-am imaginat eu insami din poze.Melodia se termina, pauza, dar nu incepea alta, pentru ca in momentul urmator imi scoteam castile ca sa-l ascult pe tipul care canta la chitara. Cateva melodii cunoscute si cateva melodii specifice, cateva statii. Stii sentimentul acela in care iti place asa de mult ce asculti incat ai dansa oriunde te-ai afla? Ochii inchisi, mana bate pe picior ritmat, piciorul bate-n podea la fel de ritmat.

Eram in metrou, caldura mare. Neobisnuit de cald pentru metroul pe care il stiam. Mi-am scos cartea si am inceput sa citesc, la fel de firesc cum as fi facut-o si acasa, neingrijorata ca trebuie sa urmaresc statiile pentru a sti unde sa cobor.

Vizitand casa despre care am scris prima oara in liceu cateva randuri, m-am asezat sa desenez ceva chiar de acolo. Langa mine, o tipa care desena la fel ca si mine.

Pentru cei care au vazut Into the wild, poate au inteles ideea de libertate absoluta. Pentru el era Alaska, pentru mine este B., locul in care as fi "la locul potrivit, la momentul potrivit". Sau locul in care as putea sa ies albastra-n cap si cu o incaltari de culori diferite, fara ca nimeni sa nu se uite ciudat la mine, locul contrastelor si locul care imi umple sufletul de culori si sunete.

Admiratie

Tocmai am terminat de citit "Dragostea dureaza 3 ani". Si nu trebuia neaparat sa citesc cartea ca sa cred altceva decat imi spune titlul ei.

M-am intrebat mereu ce tine un cuplu solid, dupa cei 3 ani despre care vorbeam mai sus? Unii vor zice: respect, prietenie, obisnuinta, incredere, confort. Eu voi adauga acestui sir de cuvinte unul nou: admiratie.

Admiratie este atunci cand cei doi sunt egali. Cand nici unul nu-i mai sus sau mai jos, cand fiecare in parte face sau gandeste ceva extraordinar in ochii celuilalt. Admiratia este ca un never ending tennis game. Eu trimit catre tine admiratia mea pentru ceva ce tu faci si invers. Admiratia nu se sfarseste, pentru ca resursele ei nu tin doar de sentimente ci tin in mod special actiunile fiecaruia, dictate de gandire.
A celuilalt, a ta, a amandurora in acelasi joc.

Published with Blogger-droid v2.0.6

Sail - Awolnation

Videoclipul Sail in varianta girl's fight are o istorie foarte draguta. Awolnation au si ei varianta lor official de video la  aceeasi melodie.

Cele doua fete pe care le cunoastem din prima varianta sunt doua prietene care s-au gandit 

sa se distreze facand un alt videoclip melodiei. Ele apar in si in alte videoclipuri:

Cu aceasta ocazie am aflat despre o alta varianta de-a face videoclipuri. "Actorii" principali ca sa ii numim asa sunt personajele nu bandul care are melodia respectiva. Practic actorii merg catre band si ii propun videoclipul, nu band-ul este cel care cauta niste actori pentru scenariul lui de videoclip.

So, enjoy Sail:

Haos si liniste

La inceput a fost haos pentru ca atomii trebuiau sa se agite ca sa ia forma. Haosul cuprinde tot, se instaleaza oriunde si creaza diferite forme. Haosul inseamna si foc si ploaie, si caldura si gheata. Toate in acelasi timp. Haosul imbraca diferite forme de manifestare, niciodata aceeasi. Haosul este peste tot si nicaieri, este ca o iluzie optica.

Linistea se instaleaza acolo unde vrea, este selectiva. Liniste inseamna cald si soare, zapada fara frig. Linistea merge in sensul corect tot timpul. Nu depaseste marcajele prea mult. Are forme curbate, nici prea ascutite nici prea rotunde. Linistea este caracterizata prin acorduri de instrumente cu sunete calme.

Daca ar fi numai haos ar iesi scantei.

Daca ar fi numai liniste ar fi plictisitor.

Eu sunt haos. Tu?

3 ways

Exista 3 ipostaze in care ne putem afla. Cateodata suntem intr-una alteori in alta. In orice caz, toate trei sunt interconectate.

1. Iubire. In orice relatie iubirea nu atinge acelasi nivel din partea ambilor parteneri. Tot timpul unul iubeste mai mult ca celalalt. Cand se intampla sa fim cel care iubeste mai mult alegem si consecintele acestui lucru. Ne asumam din start ca nu vom fi foarte fericiti si ca vom suferi, pentru ca nu primim pe cat dam. In schimb dam pentru fericirea celuilalt, pentru ca fericirea lui este indirect si fericirea noastra.

2. Confort. Ne alegem un partener confortabil, care sa ne ofere exact ceea ce ne trebuie. Aici suntem opusul despre care vorbeam in ipostaza 1. Primim de la el totul, pentru ca singura lui menire este sa ne faca pe noi fericiti. In acelasi timp, cred ca in aceasta ipostaza oamenii insala. Pentru ca acesti oameni nu au de fapt totul, ci au doar un confort emotional in care au ochii deschisi pentru alte posibilitati.

Totodata cred ca la intalnirea Confortului cu Iubirea se intampla si casatoriile.

3. Cautare. In starea aceasta cautam fericirea. Nu ne multumim cu primul venit. Precum cred ca fericirea nu exista (decat in momente scurte si dispersate) este posibil ca in aceasta faza sa cautam toata viata. Sau mai este posibil ca pe parcursul cautarilor sa obosim si sa intalnim unul dintre cei doi oameni de mai sus, la care sa ne oprim.

Profund / Intens

With @rux:

PROFUNZÍME, profunzimi, s. f. 1. Adâncime. 2. Capacitatea sau calitatea de a judeca si de a întelege lucrurile în esenta, în adâncimea lor; profunditate.

INTÉNS, -Ă, intenși, -se, adj. Foarte tare, viu, puternic.

Daca pun termen de comparatie intre cele doua cuvinte atunci rezulta ca intens are mai putina valoare. Adica profund este mai important ca intens.

Cea ce este intens nu are cum sa dureze. Pentru ca orice este viu, puternic, se stinge repede. Deci tot ce este intens este scurt.

Profunzimea in schimb se castiga cu timpul. Nu poti fi profund din prima. Trebuie sa acorzi rabdare. Deci ceea ce este profund este de durata.

Cum preferam sa traim de fapt secventele vietii noastre? Profun si de durata sau intens si scurt?

Revelion

Primul Revelion singura l-am petrecut in varful patului, uitandu-ma toata noaptea la Californication. Scopul de-a fi singura nu mi l-am impus ci a fost un moment in care empatizam cu o intamplare nefericita din viata altcuiva. Intamplarea s-a dovedit intre timp a nu fi atat de nefericita pe cat credeam asa ca de atunci am considerat Revelionul ca fiind o noapte ca oricare alta.

Revelionul acesta l-am inceput fara nici un plan. Am iesit din tipare hotarandu-ma cu o saptamana inainte ce sa fac, si nici in prea-mareata zi planurile nu erau clare. Am gasit la fata locului un loc unde sa ne "asezam", dupa ce am lasat sa treaca nebunia cu 4 - 3 - 2 - La multi ani!

In acelasi timp m-a enervat mereu cum unii cer si altii dau niste preturi exagerate pentru niste momente care ar trebui sa fie naturale in viata noastra. Aici pot mentiona mai intai pretul platit pentru noaptea de Revelion. Apoi pot mentiona disperarea unora in urma banilor dati. Ceva de genul, am platit 300 de lei, trebuie sa ne distram de toti banii. Sa bem tot, sa dansam tot, sa mancam tot, sa ne agitam pentru fiecare leut. Cand de fapt, noaptea aceasta este o alta noapte a vietii noastre, cand am mai trecut prin ea si vom mai trece de atatea ori ... 

Pana la urma, de ce sa nu ne distram, bem, mancam, agitam in oricare alta zi a anului, pe care o simtim noi speciala?