In leagan

Stateam intr-un leagan. Ma intindeam ca intr-un pat-leagan, inchideam ochii, in stare de reverie nu stiam daca visez sau chiar e real. Cu ochii asa inchisi ma leganam tare. Un picior care nu mai avea loc ma ajuta sa ma imping si mai tare, iar eu zburam si mai haotic in stanga si in dreapta. Era zgomot, dar nu conta pentru ca erau starile de la extreme care ma ameteau si imi placea. Piciorul se lovea constant de picioarele leaganului. Un zgomot, inca un zgomot, leaganul nu se mai duce in stanga si-n dreapta, ci in toate partile, stanga dreapta sus jos simultan. Poate nu mi-am luat avant cum trebuie. Nu mai fortez nimic. Leaganul se misca, piciorul meu inca atinge picioarele lui. Mai mult,mai putin,si mai putin, aproape deloc, deloc. Deschid ochii. Nu ma legan asa de tare pe cat credeam. De fapt, nu ma legan aproape deloc. Totul a fost in capul meu, in timp ce in realitate pentru leagan nu se intampla nimic.