Butterfly effect

Cand se indragostesc, femeile se transforma in mame. Incearca sa aiba grija de ei, barbatii, sa ii coordoneze si sa ii indrepte acolo unde gresesc. Femeile uita insa ca barbatii nu au nevoie de inca o mama ci de o femeie-iubita langa ei.

Insa haideti sa ne gandim de ce se intampla aceasta transformare?! In primul rand pentru ca femeia vrea sa aiba langa ea un om responsabil si matur. Acesta este cel care o va ingriji pe ea si pe copii ei cand va avea nevoie. Cred ca este o reactie instinctuala pentru femei, care se bazeaza pe coordonate precum: siguranta proprie, viitorii sau actualii copii.  Desi nu sunt o feminista - activista, cred cu tarie ca varsta legala pentru casatorie a fost stabilita pe principiul maturitatii dobandite gradat diferit de femeie si barbat. Sa nu uitam ca barbatii pastreaza mai mult din copii cea au fost decat femeile. Deci, femeile transformate in mame nu au intentia de a-si creste barbatul de langa ele ci de-a se proteja intr-un fel pe ele cat si pe el.

Cum reactioneaza barbatii la aceasta atitudine? Cred ca fug si se sperie de inca o gura cicalitoarea pe care au intalnit-o. Acestia nu inteleg intentiile pozitive ale femeii ci vad doar inca o persoana care nu ii lasa sa se desfasoare dupa bunul lor plac.

Drept urmare, ce ramane de facut? Ramane ca femeia sa acorde incredere maturitatii barbatului iar barbatul sa priveasca intentiile femeii ca fiind unele pur protective pentru el si ea, nu anihilatoare pentru barbatul din el.

Scrisoare catre Oricine

Draga Oricine,

Imi face placere sa iti scriu si sa iti deschid cateva imagini pe care nu vrei sa le vezi singur.

In primul rand as vrea sa te intreb cand a fost ultima data cand ti-ai pentrecut timpul cu tine? Stiu deja raspunsul asa ca nu trebuie sa imi raspunzi: candva demult, cand erai pe culmile fericirii sau ale succesului. Doar atunci ai avut curajul sa te simti bine cu tine, sa te scoti la plimbare si sa stati de vorba.

Dragule Oricine. As vrea sa te pun sa te uiti la pozele vietii tale si sa te uiti in adancul ochilor pe care i-ai imortalizat in aceste poze. Acolo ai sa citesti ca intr-o carte deschisa ce era in spatele zambetului suav si nevinovat pe care il postai. Insa na, cand te aflii in fata bliturilor toata fericirea de pe pamant te-a navalit pentru ca stii ca poza ramane pentru eternitate si nu poti sa iti arati in ea adevarata fata.

Te-as intreba pentru ce iti aduci in viata ta ceea ce nu ti-ai dorit de fapt niciodata? Crezi, domnule Oricine, ca daca urmezi valul vei atinge nisipul? Ai uitat insa ca nu toate valurile ajung la mal, ca unele se mai pierd in ocean, in calatoria disperata de-a ajunge undeva si mai ales de-a ajunge acolo unde vor altii.

Ma intristez cand ma gandesc ca nu ai curajul sa pasesti, ca alegi calea cea simpla si comuna in loc sa te cauti si sa te duci acolo unde vrei tu, nu acolo unde cred ceilalti ca ar fi moralmente normal.

Domnule Oricine. Te-ai intrebat vreodata de ce ai facut riduri de incruntare si de ce te enervezi din orice? De ce viata asta ti se pare grea (de parca am avea o mie de vieti si am putea sa ne-o alegem pe cea care ne avantajaza mai bine!)? De ce vezi doar nedreptatea care te navaleste?

Dar despre  fericire ai auzit? Ai gustat-o macar in paharele de shot? Nu prea cred! Tu nu stii sa fii fericit cu tine, deci cum ai putea sa fii fericit cu altcineva? Tu ai prea mult timp prapadit cu problemele zilnice, ai prea multe griji care iti ocupa zilele care se scurg precum nisipul din clepsidra cu care imi cronometrez ceaiul.

Draga Oricine. Te rog sa inveti sa te iubesti pe tine inainte de-a iubi altceva. Te rog sa iti acorzi mai mult timp tie inaintea oricui. Te rog sa inveti sa te tratezi cu rabdare si indulgenta. Abia atunci cand vei reusi vei putea sa te uiti la soare fara ochelarii de eclipsa.

Cu prietenie,

Eu

Micul Print

Nu e nimic mai mult decat ceea ce voiam sa para a fi. Nu sunt acel gen acum. Cred ca intr-un oarecare fel m-ai ajutat sa spun lucrurilor pe nume. Pentru noi n-au existat subtilitati. Lucrurilor li se dadeau numele lor real, din pacate. Fericirea, atunci cand depinde doar de cineva, nu mai e atat de fericita. E ca si vulpea micului print. Atat timp cat ti-a fost bine fara un lucru, ce te face sa crezi ca dupa lipsa lui, restul nu mai poate fi la fel? In mod cert ceva te modifica sau cumva te schimbi, dar nu-i nimic ce nu poate fi inlocuit si nu-i nimic de care nu te poti vindeca.

Defapt tu nu traiesti clipa! Mai mult interiorizezi decat sa exteriorizezi momentele. Traiesti in egoismul tau si cu fiinta ta si uiti sa mai traiesti in lumea celorlalti. In lumea reala.

Defapt cred ca R. avea dreptate cand imi zicea aceste lucruri. Defapt cred ca m-am rupt de realitate si am fugit in timp de poveste. Unde traiesc cum si cand si cat vreau eu.

Si am de zis, catre draga mea R., ca ii multumesc pentru toate revelatiile pe care mi le ofera day by day.

Published with Blogger-droid v2.0.6

I like one way streets

They give me the illusion that we are all moving in the same direction, that we all suffer from the same anxieties, fears or joys, that we all have a common goal, and that frankly, any of this makes sense at all.
One way streets are simple: you can hurry up or slow down depending on your target, the strategy is simple, and the goal is foreseeable. No stops are allowed on the one way streets, but it's perfectly fine to overpass in an elegant way if you have more fuel power and have already assured you're not making trouble for the other traffic participants.

Whereas two way streets scare me. Not because there are people moving in opposite directions, that's fine, but because a certain me and you might, without intention, end up in a front collision. And after we crash, I take too much time to realize I've been hit, too much time to repair the damage, too much time to decide which direction to continue on, and way too much time to succeed in finding my old traffic mates.
So, tell me, is my time worth it?

Oamenii se hranesc cu oameni

"Totul in univers este energie. Energia se alimenteaza cu alta energie. Daca oamenii sunt energie atunci oamenii se hranesc cu oameni".
Oamenii mananca portii mici, unii din altii. Alti sunt mai lacomi si se hranesc cu mai multi oameni deodata. Cei mai mici si mai slabi sunt mancati de cei lacomi. La randul lor, cei mici si slabi iau din alti oameni hrana necesara. Si asa suntem cu totii amestecati in ceaunul de energie al Universului de catre lingura invizibila a necunoscutului. Aici ne hranim unii din altii.

Published with Blogger-droid v2.0.6